Caciula fermecata (sau cum obtii acordul)

Era o zi calduroasa de iunie, sfarsit de iunie, la munte.
Razvan a avut tot felul de mici “crize” de personalitate, ca urmare a faptului ca am schimbat locul, programul lui obisnuit a fost usor modificat…al nostru la fel…
Dupa o excursie cu masina, a transpirat la cap si i s-a udat parul. I-am pus cu greu o caciula de bumbac, subtire si lucrurile pareau sa fie in ordine.
Jucandu-ne, i-am sugerat sa vorbeasca (la telefonul de jucarie) cu tataie…si a inceput furtuna! (el, cand vorbeste la telefon, nu suporta nimic pe cap). A inceput sa traga de caciula si in zadar i-am tot spus ca raceste, am fost nevoita sa il ajut sa o dea jos…dar a aruncat-o cat colo!
Fierbeam, mi-era foarte teama sa nu raceasca, se facuse seara si vantul adia.
Dupa ce m-am linistit putin, am inceput sa-i vorbesc. Personificarea m-a Continue reading

Sa nu uit…

De la mancare

Iunie, cu soareAcum cateva zile imi spunea ca-l doare un degetel:”doale degetelu'”…aea mainile pline de acuarela, ca pictam si nu am vazut prea bine. Stiam ca nu se lovise, nu vedeam nimic ciudat, am crezut ca zice asa…dar el nu prea zice asa…adica nu a ajuns la varsta la care sa fabuleze.
Vine mai tarziu la mine, aratandu-mi degetelul si spune: “mamana, chema!” (sa-l dau cu crema). Eeeee, smecherul, zic, vrea crema sa se joace cu ea…si-mi vad de treaba! Continue reading

Du-ma acasa, mai tramvai!

Azi, inainte de a-l culca la pranz, mi-a cantat “Du-ma acasa, mai tramvai” de la cap la coada!!!
Am reusit sa inregistrez ceva, insa deja se plictisise, ca mi-a cantat (din proprie initiativa!!!) de vreo 5-6 ori 😀
Poate-poate, il mai prind intr-un moment mai bun!