Era o zi calduroasa de iunie, sfarsit de iunie, la munte.
Razvan a avut tot felul de mici “crize” de personalitate, ca urmare a faptului ca am schimbat locul, programul lui obisnuit a fost usor modificat…al nostru la fel…
Dupa o excursie cu masina, a transpirat la cap si i s-a udat parul. I-am pus cu greu o caciula de bumbac, subtire si lucrurile pareau sa fie in ordine.
Jucandu-ne, i-am sugerat sa vorbeasca (la telefonul de jucarie) cu tataie…si a inceput furtuna! (el, cand vorbeste la telefon, nu suporta nimic pe cap). A inceput sa traga de caciula si in zadar i-am tot spus ca raceste, am fost nevoita sa il ajut sa o dea jos…dar a aruncat-o cat colo!
Fierbeam, mi-era foarte teama sa nu raceasca, se facuse seara si vantul adia.
Dupa ce m-am linistit putin, am inceput sa-i vorbesc. Personificarea m-a Continue reading →