– daca beau apa, tusec! (se inecase in timp ce bea apa)
– patula asta se pune pe pat, ca sa dom eu pe ea diseala
– papuma asta se pune pe pat, ca sa ma acopal eu cu ea diseala
– camasa asta (de pe sfoara) e a lu’ tatanu, sa se duca in olas cu ea
– zdropsea niste boabe de strugure intre degete: vezi mamana, iese sangele! (erau struguri albi…)
Nu este usor sa cresti si sa educi un copil!
De multe ori spui lucruri pe care nu ai fi vrut sa le spui, faci lucruri pe care nu ai fi vrut sa le faci, treci prin perioade de calm, dar si prin adevarate furtuni, cand nu mai stii ce e bine si ce nu e bine pentru copilul tau.
De mare ajutor mi-au fost cartile si nu e prima daca cand o spun. Am gasit in ele prietenul care nu judeca ci doar sfatuieste, care imi indruma gandurile si ma ajuta sa iau decizii sau pur si simplu imi confirma sau infirma ca ceea ce fac este bine, duce la un rezultat bun.
La sfatul unei minunate doamne, am cumparat cartea: “Anii magici. Cum sa intelegem si sa rezolvam problemele copiilor”, de Selma H Fraiberg, psihoterapeut si psihanalist de copii.
Cred ca preocuparea pentru binele copiilor nu ar trebui sa se opreasca la hrana/locuinta/haine ci ar trebui sa mearga pana la a ne redefini, la a ne cauta in suflete si a incerca sa-i intelegem, sa-i tratam omeneste.
Ma doare sufletul cand aud un parinte racnind, efectiv, la copilul sau!
Atatea probleme am evita daca ne-am rezerva putin timp sa studiem psihologia copilului si sa acordam mai multa atentie fiintei careia i-am dat viata!
– mamana, veau sa fac poza la tine!
– mamana, aduca-mi clatita!
– mamana, Ava bea silop ca sa nu se mai tuseaca…
E atat de bine sa vezi cum copilul rezoneaza la stradania ta de a-l creste frumos!
Pe zi ce trece am certitudinea ca emaptizarea cu copilul, ascultarea doleantelor sale si respectarea lui, ca om, ne apropie mai mult si relatia parinte-copil este una de incredere reciproca, pe langa dragostea nemarginita!
Azi am fost in parc doar noi doi, cu caruciorul.
Din primavara, plimbari cu caruciorul am facut tot mai rar si de fiecare data ii cer sa se urce singur. Au fost situatii cand nu a vrut sa se urce…am vazut ce vrea, am mai stat putin si apoi l-am intrebat din nou, poate l-am ademenit cu ceva: ca bagam viteza, ca ajungem mai repede…au fost si situatii cand a plans si s-a opus, dar imediat cum am pornit a incetat. Acum se urca sau nu se urca, deja ne intelegem mai bine.
Si azi s-a urcat singur, a stat cuminte si mi-a cantat, Continue reading
 |
| De la Album fără titlu |
“Mama, hai sa mancam!” si a mancat tot, in timp record 😀
(exista o explicatie!)
Explicatia:
Dupa ce in urma cu mai bine de o luna Continue reading
 |
| De la Jupiter |
Anul acesta am ales sa mergem la mare aici, in tara.
Litoralul romanesc nu-mi era prea cunoscut si nici nu am ales eu destinatia.
S-a dovedit insa a fi foarte frumos, chiar daca minusuri exista.
Drumul l-am facut cu masina, mai mult noaptea, insa ne-au apucat zorile prin Bucuresti. Din fericire drumul a fost liber si n-am facut prea mult.
Totul bine si frumos pe autostrada, unde am remarcat spatiile de servicii (adica prezenta lor), desi ar putea fi mai bine intretinute, ar putea fi curat…ar putea planta un pom, ceva, ca pe arsita te cam topesti si-n foisor. Ca sa nu mai spun ca la un astfel de spatiu nu curgea nici apa la WC…
Podul de la Cernavoda l-am trecut dupa ce am platit taxa si apoi a inceput nebunia.
Pana la Constanta, drumul a fost foarte aglomerat, inutil sa mai povestesc…multi am trecut prin tensiunea mersului bara la bara…
Ajunsi la destinatie, in satul de vacanta Zodiac-Jupiter, nu vazusem inca prea bine marea. Deh, ma asteptam sa fie ca-n Grecia :D!
Am ales sa stam la vila, pentru ca ni s-a parut practic, avand copil mic, care alearga toata ziua. Nu ma vedeam la hotel decat alergand dupa el pe trepte…dar si aici, ne-au cazat la et. 2 (data viitoare stiu ce sa cer!) si am facut excursii dese pe scari, cand in sus si cand in jos…cu inima cat un purice pentru ca leul meu voia “singul!!” Continue reading
De ieri pune intrebarea asta mereu. In cartea cu povesti, la diferite parti ale masinii, la magnetii de pe frigider, ma intreaba: “ata ce ie ie??” 🙂
Trenu- vagonu’ ,
Suna telefonu’,
Baba nu-i acasa,
Mosu e sub masa! :))
ii place mult poezia asta si noua si mai si sa-l auzim “recitand-o” 😀
 |
| De la mancare |
Dupa aproape doi ani in care ne-am servit de biberon, a venit si vremea sa ne despartim.
S-a intamplat firesc, din dorinta de a bea singur din orice se poate: “din cana, mah!! din borcan!!”
La mare fiind, chiar m-am enervat ca nu mai voia sa bea laptele din biberon, mi se parea comod asa si sigur. El voia sa-i desurubez capacul: “capacul jos! defaca-l!!” “Ava bea lapte din borcan!!!” si pana la urma am cedat, chiar daca asta insemna Continue reading