Asa cum va spuneam, am inscris blogul pe www.blogoteque.ro si musai vreau sa participam si la concurs.
Concursul este despre joaca si cum e la ordinea zilei, de ce nu am povesti? Zic “e f simplu”! Hm, pai nu-i chiar asa…ca ne jucam in multe feluri, e asa de greu sa povestesti!
Daca va place povestea noastra, ne-ar fi de mare folos un likeaici 🙂
M-am gandit sa va povestesc ceva reprezentativ pentru perioada prin care trece R.
Ii plac acum jocurile de grup, cum ar fi cele cu pioni (avem si cu omuleti, cu melci, bulinute etc) si zar. Seara si in we cu asta ne indeletnicim si jucam la infinit, ca nu se plictiseste cu una cu doua :). Dupa ce noi capitulam, el trece la o noua faza, aceea a transformarii pionilor, melcilor, omuletilor in personaje si inventeaza tot felul de scenarii. Cum eu incerc sa exploatez orice perioada, m-am folosit de joc si personificare pentru a-l invata pe R sa comunice mai bine ceea ce simte, pentru a-l face sa coopereze fara a se simti fortat.
In prima faza s-a suparat pe noi ca am intrerupt jocul (care de fapt se terminase). Atunci am luat un melc de lemn si cu glas pitigaiat i-am spus: “eu sunt melcusorul albastru si am venit la tine sa te pup. ma lasi?” imediat s-a luminat la fata si a zambit, si-a sters lacrimile si m-a lasat sa-l pup :). De aici totul a fost foarte simplu, pentru ca a luat si el un melcusor si am inceput un nou joc. “eu sunt melcusorul rosu si sunt suparat”….”de ce esti suparat, melcusorule rosu?”…”pentru ca m-a suparat melcusorul galben”….”hai sa mergem la melcusorul galben sa-l intrebam de ce te-a suparat”….
Tot cu ajutorul melcilor de lemn am reusit sa-l fac sa-si sufle nasul, ca se opunea cu indarjire si a doua zi, cand a simtit nevoia sa sufle nasul, a venit la mine si mi-a spus ca vrea sa-l roage melcusorul sa-si sufle nasul :).
E asa de frumos sa te joci!!! E nevoie doar de disponibilitate si dorinta de a impinge limitele creativitatii si imaginatiei proprii si ale copilului 🙂