Mergem inainte!

Imi place sa scriu si sa va arat ceea ce ma straduiesc sa fac cu R, ca si activitati educative. O fi prea mult, o fi prea putin…viitorul ne va raspunde.
Nu am descoperit apa calda, pun in practica idei adunate de pe net, din carti, vazute si auzite de la cei din jurul meu.
Stiu ca nu-l fortez in vreun fel, ca dintotdeauna mi-am dat interesul sa-l invat lucruri noi, sa-i corectez comportamentele gresite si pentru asta am citit cateva carti de psihologia copilului, carti de parenting, site-uri dedicate cresterii si educarii copiilor, am discutat cu mamici, medici, psihologi, am ales pentru el jucariile despre care am crezut ca-l ajuta sa-si dezvolta acele laturi care sa-i faca viata mai usoara, sa-l ajute sa gandeasca mai repede, sa gaseasca solutia corecta, sa-si poata explica lucrurile care i se intampla, sa-l faca independent, curios si dornic sa stie mai mult.

Jucarii, pe varste

Cam ce jucarii n-ar trebui sa lipseasca niciunui copil?
In curand voi scrie ce jucarii ne-au fost noua de mare folos pana acum, cand R mai are putin si face 3 ani si jumatate. Dar de aici incolo, ce ar trebui sa caut?
Sa le impartim pe varste:
0-1 an
1-2 ani
2-3 ani
3-4 ani
4-5 ani….
Mi-ar prinde bine sfaturile unor mamici cu experienta 🙂

Carti pentru copii

Revin cu un articol pe tema asta, pentru ca m-am gandit sa fac o lista cu carti ce nu ar trebui sa lipseasca niciunui copil, de la cea mai frageda varsta.
O sa am nevoie de ajutorul vostru si pentru asta va rog sa completati lista cu ce ati experimentat cu copiii proprii sau cu cartile pe care le-ati dori, le-ati considera necesare pentru diferite categorii de varsta.
Pentru a simplifica lucrurile, o sa fac referire la tipuri de carti si apoi exemple, pe categorii de varsta.
0-12 luni:
– carti tactile, cu diferite texturi, carti cu file rezistente, din plastic, panza
– carti cu animale – domestice/ salbatice, cu sunete care sa reproduca sunetele scoase de animale Continue reading

Rechizite – cariocile lavabile

Acum aproximativ un an i-am cumparat lui R niste carioci lavabile. Era interesat de mazgalit si eu eram in cautare de solutii pentru a salva peretii, usile…
Asa ca mi-a venti ideea de a transforma usa de la frigider in tabla de lucru. Este numai buna pentru lipit magnetii si creat tot felul de jocuri cu ei, dar si de scris la nesfarsit cu cariocile lavabile :).
Bineinteles ca frigiderul nostru este mereu plin de creatii care mai de care, insa am salvat peretii fara sa sufere copilul 🙂
Cariocile lavabile se gasesc in orice hipermarket si se curata foarte bine si de pe haine, la spalare. Pe zid insa, nu-s la fel de minunate…
Acum le folosim pe tablita cu doua fete de la Mos Craciun 🙂

L-am primit pe “R”!!!

Minunat cat de repede evolueaza copiii!
Uneori raman fara suflare cand il aud pe Razvan spund cate ceva nou, neasteptat pentru mine, sau cand il vad facand lucruri bune.
Abia a facut un an si 7 luni si n-am mai apucat sa scriu de ceva vreme. A venit primavara, iesim mereu la joaca si timpul pentru Pc este limitat.
Razvan vorbeste destul de mult si spune cam orice, canta, spune parti din poezii destul de lungi.
A inceput sa spuna cuvintele corect si sa corecteze multe din cuvintele pe care le ciuntea. Mamu a devenit mamaie, tate a devenit tataie
De cateva zile il pronunta pe “R”! Mare bucurie am simtit cand l-am intrebat despre fructe si mi-a spus: marrr, parrra…mai stie si bandana (banana), bandane (banane), deci face diferenta intre numere ( si marr, merre), ac’a (acra, cu R infundat, care inseamna inca portocala).
Cred ca aparitia lui “R” are mare lagatura cu faptul ca i-am spus de vreo 50 de ori, la rand, poezia: “Rica nu stia sa zica…”.
Contextul a fost urmatorul: pregatiti de somn, ii spuneam o poezie, apoi alta si am ajuns la cea cu vestitul Rica…i-am spus-o, apoi am inceput o alta poezie sau un cantecel, nu mai stiu exact. “NU!!!, Maca!!!” (adica sa-i spun tot poezia cu rata…stiti, Rau, ratusca, ramurica!), o mai spun inca o data si vreau sa trec la urmatoarea poezie: “NU, maca!!!” si uite asa, pana a adormit, eu am recitat minunata poezie…
Stie cum ii cheama pe vecini si care unde sta. Intr-o zi imi tot arata o fereastra si-mi spunea: a deaptaaa, a deaptaa…(fereastra era la dreapta lui, intr-adevar). Apoi mi-a zis: I-ta, a deaptaaaa (adica acolo sta vecina cu pricina…).
Spune cifrele, pana la 5, nu intotdeauna in ordine si nu le cunoaste daca le vede, dar nici nu i le-am aratat.
Mai nou, eu sunt mamalutza. Mamalutza si tatalutzu, care mai este si tatanu, tatanutzu…
Mai spune:papaluta, kakaluta…na-naluta…dar trecem noi si peste astea! Azi mi-a zis “mamalutza mea!” si m-a imbratisat! M-a topit, ce sa mai!
Mai stie si spune ca tenu’ merge la garrra, ca abina face miene, ca mo-mo mananca miene, ca vaca face apte, ca dadu (cocosul/gaina) face ou, lunae pe ce’ ….daca-l intrebi invers stie!
Are cateva carticele si ii plac tare. A venit o fetita in vizita, a luat-o de mana, a pus-o sa se aseze pe covor, acolo unde era cartea, apoi a inceput sa-i arate si sa-i spuna ce minunatie are el acolo:)))
A tot fost reducere la Teora si i-am luat cateva carticele, dintre care si doua audio:”Ferma lui MacDonald” si “Aventurile autobuzului”. Din prima a invatat sa arate si sa spuna vaca, ce pana atunci era buu, acum e vaca si face muuu si oaia, care inainte era beee, iar din a doua, buzu (autobuzul) si trrenu’. Este foarte incantat de ele si mi se par foarte educative.
Arata de multa vreme partile corpului, iar acum le si numeste: natu=nasul, mana, catu=gatul, totu=cotul, dedetele=degetele…mai zice cumva si la ochi, genunchi, unghii, dar nu pot reproduce.
Stie cu ce se imbraca: hanucu=hanoracul, mane’ca, piticii=cipicii. Dupa ce-l spal pe maini imi arata si-mi spune sa-i las manecile in jos:)

P.S.: Cu “R”, corect, in toatre cuvintele, a vorbit la aproape 3 ani. pana atunci se auzea doar in unele cuvinte, cel mai des inlocuindu-l cu “L”
Si mi-am adus aminte cum zicea la genunchi: “gunding” sau “gundic”