Si-am pus biberonu’n cui!

Dupa aproape doi ani in care ne-am servit de biberon, a venit si vremea sa ne despartim.
S-a intamplat firesc, din dorinta de a bea singur din orice se poate: “din cana, mah!! din borcan!!”
La mare fiind, chiar m-am enervat ca nu mai voia sa bea laptele din biberon, mi se parea comod asa si sigur. El voia sa-i desurubez capacul: “capacul jos! defaca-l!!” “Ava bea lapte din borcan!!!” si pana la urma am cedat, chiar daca asta insemna Continue reading

Salina Ocnele Mari

De la Album fără titlu

Este situata la 6 km de Rm. Valcea si a fost ianugurata anul trecut.
Poate fi vizitata intre orele 10 -18, biletul de intrare costa 5 ron pt elevi/studenti si copii peste 3 ani, 10 ron pt adulti si gratis pt copiii de pana la 3 ani.
Ca sa poti vizita salina in conditii optime, trebuie sa fii imbracat adecvat, caci temperatura este de 13-15 grade C.
La poarta cumperi bilet si astepti microbuzul, care circula din 15 in 15 minute. Calatoria dureaza vreme de cateva minute si este “zgaltaitoare” prin galerii 😀
Te intampina un aer rece, umed, sarat (ca doar e salina, nu? :D)
Sunt destule puncte in care-ti poti petrece timpul fara sa te plictisesti: Continue reading

“Furtuna” pe tarm…

Suntem de cateva zile in vacanta la mare.
Aici m-am confruntat cu niste reactii foarte violente din partea lui R, parca nimic nu-i intra in voie (in prima zi,rau de tot! acum s-a mai domolit, insa nu a renuntat sa ne plesneasca daca nu facem ceea ce vrea el in acel moment)…acum zice ca vrea ceva, in secunda urmatoare nu mai vrea acel lucru…si urla de-a dreptul!
E destul de dificil sa faci fata la asa reactii si citeam acum in Ana Savin, despre rasfat in cartea “Totul s eintampla inainte de 6 ani”, cautand sa gasesc o cale de a face fata acestei etape…sau sa zic situatii, pentru ca eu cred ca este o situatie cauzata de iesirea maselelor, de oboseala, de stresul indus copilului de mediul strain in care se afla, pentru ca singurele persoane familiare suntem noi, parintii lui, pentru ca sta intr-o alta camera, intr-o alta curte…si nu “mergem acasa” dupa cateva ore…cum era obisnuit…nu a vrut nici sa se urce intr-o masina straina, voia “la tatanu in masina!!”…
Am gasit ca a-l intelege pe copil si a-i fi alaturi, e cea mai buna solutie. Daca a vrut de exemplu, sa umple el galetusa la robinet, l-am lasat sa o umple de 2-5-10 ori…si usor usor i-am distras atentia de la asta. I-am zis sa duca cu grija galetusa pana la piscinuta si sa verse apa acolo, cu mare atentie, sa nu verse apa pe drum! In scurt timp a uitat ca vrea sa umple galetusa, s-a concentrat pe echilibrarea gletusei in maini, apoi am spalat ratele de plastic in piscina…si gata! Criza a fost depasita, nu amplificata!

Sa nu credeti ca nu au fost voci in jurul nostru:”si al meu mai face asa, dar nu-i permit! mai ia cate una…”(mi se strange inima cand ma gandesc!).”E el incapatanat, dar eu sunt si mai si!!” (spunea o mamica cu un baietel cam de-o seama cu R)

LE: *Huh, stiam ca am mai citit candva…am gasit acum din nou, tot in Ana Savin, la pagina 30, ca “bataita e rezervata copiilor mai mari de 2 ani!”
Mi-e foarte greu sa accept asta!

*Tot in “Totul se intampla inainte de 6 ani” am gasit si o descriere care se potriveste manusa perioadei prin care trecem…la pagina 34

*cate ceva despre disciplina

“Faina, drojdie, apa, sare/ Punem in covata mare!”

Pentru ca ne-am plictisit pentru moment de plastilina, am trecut la modelat aluatul.
Placerea cea mai mare a fost la adaugarea ingredientelor si la framantat:

De la mancare

Apoi, dupa ce ne-am jucat suficient cu coca, am modelat cateva forme usoare si le-am pus al copt, evident!

De la mancare
De la mancare

Ideea a fost de a face margele, insa nu am pregatit dinainte ata si acul, asa ca am renuntat…nu puteam lasa “creatorul” nesupravegheat.
Au iesit niste bilute cu care s-a jucat foarte frumos, pe post de mingiute si niste covrigei din care am facut 2-3 coliere.
Pentru margele, ar fi trebuit sa insir bilutele pe ata inainte de a le baga la copt, pentru ca s-au intarit si nu mai puteau fi gaurite. Voiam sa le si pictam frumos, insa am lasat-o pe alta data 😀

De la mancare

Si Neagra a fost fericita ca am muncit 😀

De la mancare

Caciula fermecata (sau cum obtii acordul)

Era o zi calduroasa de iunie, sfarsit de iunie, la munte.
Razvan a avut tot felul de mici “crize” de personalitate, ca urmare a faptului ca am schimbat locul, programul lui obisnuit a fost usor modificat…al nostru la fel…
Dupa o excursie cu masina, a transpirat la cap si i s-a udat parul. I-am pus cu greu o caciula de bumbac, subtire si lucrurile pareau sa fie in ordine.
Jucandu-ne, i-am sugerat sa vorbeasca (la telefonul de jucarie) cu tataie…si a inceput furtuna! (el, cand vorbeste la telefon, nu suporta nimic pe cap). A inceput sa traga de caciula si in zadar i-am tot spus ca raceste, am fost nevoita sa il ajut sa o dea jos…dar a aruncat-o cat colo!
Fierbeam, mi-era foarte teama sa nu raceasca, se facuse seara si vantul adia.
Dupa ce m-am linistit putin, am inceput sa-i vorbesc. Personificarea m-a Continue reading