O ursoaica maronie,
Vine seara la gunoi,
Cu trei pui de jucarie,
Sa ne sperie pe noi.
Ea containerul rastoarna,
Papa resturi de la cina,
Dar tata si-a luat o goarna,
S-o goneasca din gradina!
Speriata, se intoarce
Si-o porneste inapoi!
Ursuletii, ghemotoace,
O urmeaza-n pas vioi!
De atunci n-a mai venit,
De la ea n-am nicio veste.
Acum stau mai linistit
In casuta din poveste!
(Dupa o intamplare adevarata)
 |
| De la Zmeu |
Luna mai, vestit florar,
Cand apare-n calendar,
Umple gradina de floare
Si cerul e numai soare!
De sub harnica gaina,
Puisori ies la lumina:
Unul gri, cu gat golas,
Altul galben si poznas,
Fiecare se agita
Ca sa prinda o omida.
Iara ea, tantosa doamna,
Ii sustine si-i indeamna
Cum sa faca, cum sa dreaga,
Sa manance omida-ntreaga.
Dar pe ciocul lor micut,
Nu intra nici un graunt,
Ca ei nu sunt pui de strut
Sa ingita dintr-odata
Si sa pape omida toata.
Ei sunt puisori de mai
Si se hranesc cu malai
Pentru Razvan (desi e scrisa cu foarte mult timp in urma)
Poezia face parte din colectia “Mama mea scrie o carte”, colectie pe care o gasiti in format electronic AICI
