Pedeapsa

Pedeapsa mi se pare ceva foarte greu de elaborat.
Sa zicem ca as fi pusa in situatia sa dau eu o pedeapsa copilului meu si-mi pun urmatoarele intrebari:
– Ce-ar putea sa faca el, sa merite asta??
– Cum sa evaluez eu gravitatea faptelor sale si mai ales, daca o anumita pedeapsa este sau nu portivita?
– Daca nu e suficient de “dureroasa” penteru el?
– Daca nu nimeresc exact pe cauza?
– De la ce vasta sa incep sa aplic pedeapse?
– Cat timp ar trebui sa dureze pedeapsa?
V-ati prins, nu aceste intrebari ma framanta pe mine, pentru ca nu asa mi-as pune problema. Ma intereseaza mult ce simte, crede si gandeste copilul meu si orice copil din lumea asta cand parintele, fiinta cea mai draga si apropiata sufletului sau, il pune la colt, il zmuceste sau ii interzice sa iasa din casa, de exemplu, fara sa-l asculte.
Dar cum ajungem aici? Cum se ajunge la situatia in care copilul sa zicem ca face ceva nepermis: vorbeste urat unei vecine, impinge un alt copil sau fuge de la gradinita, sparge un geam….
Sa le luam pe rand: pentru a vorbi urat unui om, copilul ar trebui sa aiba peste 3 ani…ma gandesc. Daca are peste 3 ani, el isi petrece sau si-a petrecut majoritatea timpului in familie si o parte din el in compania altor copii, fie la gradinita, fie la locul de joaca. Dar daca are peste 3 ani, copilul, pana la aceasta varsta a fost supravegheat non-stop, sau asa se presupune. Daca a fost supravegheat, inseamna ca adultul care a facut asta a avut nenumarate ocazii de a-i spune copilului ce e bine si ce nu, de a-i arata prin expemplul personal cum trebuie sa te porti cu cei din jur.
Impinge un alt copil: copiii mici fac asta, din nenumarate motive aparent, in fond insa, din frustrare. Acum este momentul pentru noi sa-i corectam aceste coportamente explicandu-i, aratandu-i intelegere si distragandu-i atentia, nu pedepsindu-l, pentru ca nu facem altceva decat sa-i adancim frustrarea si deci sa-i intarim comportamentul!!
Fuge de la gradinita: cum sa-l pedepsim pentru asta?? Si-a pus viata in pericol! Bine ca nu l-a calcat vreo masina!! Merita cea mai crancena pedeapsa (care o fi asta?), sa tina minte!!!
Hm, dar ne intrebum vreo clipa, de ce s-a intamplat asta? Cum s-a ajuns aici?? Cine este adevaratul vinovat?? Ce am fi putut face pentru a preveni asta?
Sparge un geam: normal, efectul actelor sale este rasunator! Vecinul e furios, ne cere socoteala…asa ca si noi la randul nostru TREBUIE sa-l pedepsim pe faptas!!! Ce pedeapsa ar fi mai potrivita???
Din cauza furiei uitam sa intrebam care a fost conjunctura…

Ce gandeste un copil pedepsit? Ce intelege el din pedeapsa? In cat timp se corecteaza? Se corecteaza intr-adevar?
Voi cauta cu siguranta alte parghii de a modela comportamentul copilului meu. Pedeapsa, de orice fel, pur si simplu nu mi se potriveste!

Autoeducarea

Bebelusul de ieri a devenit azi un copil ce are zilnic tot mai multe si diverse experiente. Daca pana mai ieri foloseam cu succes “distragerea atentiei”, cu timpul, aceasta metoda nu mai este de ajuns. Copilul are nevoie sa fie ascultat, inteles, acceptat si ghidat, facut sa inteleaga lumea in care traieste si consecintele actelor sale, pentru a creste armonios, puternic si independent, pentru a avea incredere in fortele proprii si a face distinctia intre realitate si fictiune, pentru a-i respecta pe cei din jur.
Dar cum facem ca toate acestea sa se intample? Uneori nu e de ajuns ceea ce am invatat de la parintii nostri si de cele mai multe ori aceste invataminte trebuie adaptate la situatia actuala, la personalitatea copilului. Lupta cu noi insine pentru a ne infrange obiceiurile negative (pentru ca exemplul personal este foarte important pentru copil) si pentru a ne controla frustrarile, este de cele mai multe ori ocolita si ignorata, daca nu chiar nerecunoscuta.
Cam asta ar fi concluzia cartilor de parenting: noi, ca si parinti suntem participanti in procesul de educare a copilului, nu evaluatori si in niciun caz doar spectatori!
Inseamna ca trebuie sa ne educam odata cu copilul, trebuie sa invatam alaturi de el si in relatie cu el.

Lectii invatate

De multa vreme ma gandesc sa scriu ce simt de cand sunt parinte, ce transformari a suferit sufletul meu, cum mi-am schimbat comportamentul si modul de a vedea unele lucruri. E greu sa pui in practica un asemenea demers, tocmai pentru ca existenta ca si parinte te schimba in fiecare moment si unele schimbari pot fi la 180 de grade.
Razvan m-a schimbat din clipa in care am aflat de existenta lui. Nu voi vorbi aici despre dragostea pentru el, caci asta nu se poate exprima in cuvinte! Continue reading

Un an si 8 luni – inventar

La un an si opt luni, R e tare jucaus, simpatic, vesel si uneori incapatanat. Vrea sa faca totul singur, sa puna mana peste tot, sa apuce orice, sa colinde te miri pe unde, ce sa mai, vrea independenta!
Doar el sa fie independent cand are chef, eu sa nu cumva sa dispar din peisaj, ca se intampla o tragedie!
Are cateva ritualuri care-i plac si le respecta: spalatul dimineata, spalatul pe dinti, adormitul (din pacate adoarme doar cu mine), bea laptele dimineata si seara in patut…
Are un vocabular bogat pentru varsta asta si pe zi ce trece ne uimeste, ca doar asta e meseria copiilor, sa Continue reading

Salata orientala cu ceapa verde

Nu e nimic extraordinar, stiu, dar m-a salvat ideea de a face asa ceva.
Aveam in meniul lui Razvan un ou fiert si nu stiam cu ce sa-l combin.
Pentru ca si-a descoperit dragostea pentru ceapa verde (mananca intre 5 si 10 fire/zi), am fiert doi cartofi medii, in coaja, i-am decojit si i-am taiat bucatele, am tocat marunt 5-6 fire de ceapa verde si le-am amestecat cu oul fiert si feliat.
Am adaugat sare, zeama de la jumatate de lamaie si 2 lingurite ulei de masline. A iesit o bunatate cu gust de primavara, iar Razvan cu gura plina, cerea “tzeapa!!” (adica ceapa, nu va ganditi la altceva).
Nu am mai facut poza pentru ca nu a iesit tocmai estetica, dar a mancat oricum.