Am trecut deja de jumatatea sarcinii si nu-mi vine sa cred!

Sa ma plang de ceva? Ma plang ca nu mai am aceeasi mobilitate, ca obosesc muuult mai usor si-mi revin muuult mai greu, ca mi se umfla gleznele ziua si mainile noaptea (bine cu nu se umfla in acelasi timp), ca sunt ceva mai nervoasa si avetzi grija cu asta, ca nu e de glumit!

Dar toate astea palesc in fata bucuriei de a-mi simti copilul cum se mishca, de a-i vorbi, de a visa la clipa in care-l voi tine in brate si-l voi alinta pentru prima data!