Tusea are funcţia de a apăra aparatul respirator şi poate fi expresia unor patologii mai mult sau mai puţin grave. În opinia experţilor, este numai un simptom. În Italia, de exemplu, este a treia cauză, în ordinea frecvenţei, care determină pacienţii să meargă la medicul de familie. Deşi neplăcută, tusea se naşte cu cele mai bune intenţii: apărarea aparatului respirator şi eliberarea căilor respiratorii de secreţii şi material străin.
„Nu este vorba de o maladie dar poate fi expresia unor patologii mai mult sau mai puÅ£in grave. De obicei este legată de răcelile sezoniere. ÃŽn ultima vreme se înregistrează o creÅŸtere exagerată a cazurilor. Acest gen de tuse tinde în general să se autolimiteze în termen de cinci-ÅŸase zile chiar dacă din cauza aerosolului de poluare din oraÅŸe poate persista uneori până primăvara, corelată cu o inflamaÅ£ie constantă a căilor respiratorii. ÃŽn general, trebuie să te îngrijorezi atunci când durează peste o săptămână sau zece zile. Mai ales pentru că sunt peste 100 de patologii care pot provoca tuse sau sunt asociate cu eaâ€, a afirmat Alessandro Zanasi, medicul Unităţii operative de pneumologie ÅŸi terapie respiratorie intensivă de la Spitalul Sant’Orsola Malpighi din Bologna ÅŸi preÅŸedinte al AsociaÅ£iei Italiene de Studiu al Tusei (AIST).
Printre maladiile care provoacă tuse se numără sinuzitele, preumoniile, bronşitele, tusea fumătorilor, considerată aproape normală, deoarece puţini dintre cei care fumează nu o au. În acest caz trebuie să se observe şi schimbarea ei: dacă din grasă şi cavernoasă devine neplăcută, persistentă, nocturnă, atunci este mai bine să se facă examene, deoarece acest simptom poate fi asociat şi cu forme neoplazice.
Printre principalele patologii se numără însă cele care provoacă accese persistente, astmul şi refluxul gastro-esofagian. Pare straniu, dar acesta din urmă este o cauză frecventă, potrivit lui Zanasi. Este vorba de un acid care trece din stomac spre mucoasa aflată în partea superioară a căilor respiratorii, laringe şi faringe, care nu este obişnuită să suporte o iritaţie de acest tip, motiv pentru care se înroşeşte. Aici se află receptori tipici pentru tuse, care devin deosebit de sensibili şi dacă sunt expuşi la orice tip de rănire, de la aer cald la aer rece şi fumat, reacţionează.
Cea mai mare parte a receptorilor pentru tuse se află în laringe, trahee, bronhiile principale, căile respiratorii superioare, dar şi la nivelul nervului acustic (stimulând urechea, se declanşează tusea), al pericardului şi pleurei.
Din păcate, cauza tusei nu este cunoscută întotdeauna. Printr-o bună abordare diagnostică se poate ajunge la 80-90% diagnostic, dar scapă 10-20%, care de cele mai multe ori este etichetată drept tuse nervoasă. Aceasta există, dar în mod preponderent la copii. La ei nu apare niciodată noaptea şi este un simptom uşor de identificat, care aminteşte de măcăitul raţei, continuând ore întregi. La adulţi este mult mai rară şi este vorba de personalităţi tulburate. Există, în schimb, formele idiopatice în care nu se poate pune diagnosticul şi nu se constată nimic la persoanele afectate. În aceste cazuri este vorba de hipersensibilitatea receptorilor care răspund în mod anormal la stimuli banali. Chiar şi să respiri mai profund provoacă tuse.
Legat de modul cum afectează tusea calitatea vieţii, un studiu a relevat că alături de durerea de dinţi şi de cap este patologia cea mai invalidantă. Cu deosebirea că tusea afectează întreaga familie şi chiar vecinii.
Tusea se întâlneşte cel mai des în pediatrie: afectează până la 25% dintre copiii de vârstă şcolară. Cauza cea mai frecventă de tuse acută este reprezentată de infecţiile virale ale cărilor respiratorii superioare.
SUrsa: www.evenimentul.ro