Nu este om să nu îndrăgească plăcintele ţărăneÅŸti, atît de delicioase, bine plămădite sub frămîntătura mîinilor crăpate ale bătrînelor satului, care le consideră ÅŸi acum o delicatesă de neînlocuit la mesele festive din bătătura lor. Fie că se cheamă “poale-n-brîu” sau “învîrtite”, reÅ£etele plăcintelor au fost transmise din generaÅ£ie în generaÅ£ie, prin viu grai ÅŸi liberă practică. Gospodinele tinere nu au rezistat să nu le îmbunătăţească gustul ÅŸi aspectul, astfel că de la un simplu aluat din apă ÅŸi făină, umplut cu brînză, plăcinta “poale-n brîu” are acum un gust special, delicios de la zonă la zonă.
“Nu uitaÅ£i să ungeÅ£i plăcintele cu sare”
ÃŽn satul botoşănean Stăuceni, tanti Lica a lui Bercu a reinventat plăcinta “poale-n brîu”, iar “creaÅ£ia” ei i-a adus numeroase distincÅ£ii de-a lungul anului la diverse festivaluri cu specific culinar. Pe lîngă tradiÅ£ionalul aluat din apă ÅŸi făină, femeia a adus ÅŸi o contribuÅ£ie “chimică”. “Totul este chimie. La asta trebuie să ne gîndim. ÃŽnainte, oamenii de la Å£ară făceau aluatul cu apă simplă. Åži doar aveau lapte în bătătură, dar nu ÅŸtiu de ce Å£ineau morÅ£iÅŸ de reÅ£eta simplă. Dacă vrei să faci plăcinte, e musai să fie cu lapte sau, uite, cum e acum sezonul, foloseÅŸti un pic de zer. La un kilogram de făină se pun 3 ouă frecate cu zahăr, drojdie, arome, lapte. Dar atenÅ£ie, este o regulă de aur, care se ingredient pune mai întîi. De asta la o gospodină îi cresc plăcintele, iar la alta nu. Totul este chimie. La acid clorhidric, dacă pui întîi o substanţă, iese un lucru, dacă pui cealaltă întîi, ai surprize. AÅŸa că, aici e secretul, ordinea ingredientelor”, a spus tanti Lica Bercu.
Umplutura trebuie să fie musai proaspătă, îndulcită cu măsură, iar coaja de lămîie, stafidele ÅŸi zahărul vanilat nu trebuie să lipsească. La un kilogram de făină, este necesară o cantitate de 600 de grame de brînză. “Se fac în mai multe forme: învîrtite, floricică, poale-n brîu, rulate. Cum vrei, aÅŸa faci. După ce le ungi cu ou, le pui în cuptor. Cînd s-au rumenit, le scoÅ£i ÅŸi le ungi cu un amestec ciudat, dar care e musai pentru reuÅŸită. Apă, miere ÅŸi sare! Sarea le menÅ£ine moi pînă le termini de mîncat. Este stabilizator. Aud de multe ori că una sau alta a făcut plăcinte, dar i s-a întărit deasupra aluatul. Dacă ungi cu sare nu mai păţeÅŸti asta”, ne-a împărtăşit secretul tanti Lica.
La plăcinte, înainte!
Sătenii din Stăuceni abia aÅŸteaptă o sărbătoare în sat ca să se înfrupte din plăcintele celebre ale gospodinei satului. De Sînta Măria Mare, pe 15 august, la Stăuceni este mare distracÅ£ie, hramul satului…
Femeia face plăcinte multe, ajutată ÅŸi de nea Aurel, soÅ£ul credincios, pentru că nu ÅŸtie niciodată cîţi consăteni, rude sau nu, îi vin în vizită, atraÅŸi de bunătăţi. Tanti Lica munceÅŸte de zor ca să iasă totul bine, aÅŸa cum face în fiecare an ÅŸi la Festivalul Plăcintelor, cînd tăvile cu plăcintele aburinde, abia apucă să fie fotografiate, pentru că se topesc cît ai clipi printre pofticioÅŸi. Gospodina ÅŸtie ÅŸi pune mereu deoparte o tavă pentru “ăi mai mari”, adică oameni politici ÅŸi ÅŸefi de judeÅ£, fiindcă premiul trebuie adjudecat.
O viaţă dulce
Tanti Lica Bercu a dus o viaţă dulce, la propriu ÅŸi la figurat. Cei mai mulÅ£i ÅŸi-o amintesc de la cofetăria din colÅ£ul bulevardului din BotoÅŸani. “Multă lume am îndulcit eu… Le dădeam pe sub mînă ciocolate, bomboane de tot felul pentru care se făceau cozi imense ÅŸi nu mai ajungea la fiecare. AÅŸa ÅŸi la portocale. Era pe vremea lui CeauÅŸescu ÅŸi se găsea cu greu. Dar erau vremuri… AmintiÅ£i-vă expoziÅ£iile de prăjituri… Ce bunătăţi erau. Un ecler era ecler, la fel ÅŸi o savarină. Acum însă…”, a clătinat din cap femeia. Plăcintele însă rămîn neschimbate. Au fost întotdeauna simbolul gospodinei de la Å£ară ÅŸi mîndria tinerelor neveste de la oraÅŸ. “ÃŽnainte, plăcinte ÅŸi alivancă se puneau pe masă la nuntă. Nu ca azi…”, a rememorat tanti Lica.
ÃŽmpreună cu nea Aurel numără 50 de ani de căsnicie. O viaţă în care soÅ£ul nu a scăpat-o din ochi nici o clipă ÅŸi s-au susÅ£inut reciproc. Bărbatul a făcut chiar ÅŸi plăcinte cot la cot cu femeia lui. “Am doi copii, nepoÅ£i. Am făcut atîtea plăcinte ÅŸi parcă m-am cam săturat”, a destăinut gospodina care a învîrtit zeci de mii de plăcinte de-a lungul anilor.
Cît despre secretul tradiÅ£ionalei bunătăţi, discuÅ£ia se schimbă. “I-am spus unei femei exact cum se face o plăcintă care se topeÅŸte în gură. Femeia aceea a dat reÅ£eta la ziar ca ÅŸi cum ar fi fost a ei. De atunci a trebuit să aduc elemente noi, ca să mă deosebesc. Acum nu ÅŸtiu, parcă nu aÅŸ mai spune cum fac. Oricum nu uitaÅ£i de frămîntat puternic ÅŸi de sarea pe deasupra”, a recomandat tanti Lica, din Stăuceni.
Liliana Anuţei www.evenimentul.ro