Ultimele cercetari arata ca Oceanul Arctic pierde banchiza de gheata mai repede cu pana la 30 de ani fata de previziunile IPCC. In 2007, Grupul Interguvernamental de Experti in Schimbarea Climatica (IPCC), castigator al Premiului Nobel, a realizat cel de-al 4-lea Raport de Evaluare care cuprinde un studiu asupra incalzirii globale, la realizarea caruia au participat aproape 4000 de oameni de stiinta din mai mult de 150 de tari. Cercetarile cu privire la schimbarea climatica au evoluat insa in anul de cand acest raport respectabil a fost publicat. Noul raport al WWF intitulat “Schimbarea climatica: mai accelerata, mai intensa, mai aproape” analizeaza aceste noi date stiintifice si reveleaza faptul ca incalzirea globala se accelereaza dincolo de previziunile facute de IPCC.
Raportul WWF a fost realizat cu sprijinul expertilor in schimbare climatica, precum Jean-Pascal van Ypersele, Profesor de Climatologie si Stiintele Mediului la Universitatea Catolica din Louvain/Belgia si vicepresedinte nou ales al IPCC, care a spus: ” Este clar ca schimbarea climatica are deja un impact mai mare decat au anticipat cercetatorii, deci este vital ca raspunsurile internationale de ameliorare si adaptare sa fie mai rapide si mai ambitioase. Ultimul raport IPCC a aratat ca motivele de ingrijorare sunt acum mai puternice si aceasta ar trebui sa determine UE sa pledeze pentru un obiectiv de temperatura inferior celui de 2°C pe care l-au adoptat in 1996. IPCC spune ca e nevoie ca tarile dezvoltate sa reduca emisiile cu 25-45% pana in 2020, comparativ cu anul 1990, chiar si in cazul unui obiectiv de 2°C. Reduceri de 20% sunt astfel insuficiente”.
Ultimele cercetari arata ca Oceanul Arctic pierde banchiza de gheata mai repede cu pana la 30 de ani fata de previziunile IPCC. In aceste moment se prevede ca aceasta ar putea disparea complet pe timpul verii intre 2013 si 2040, lucru care nu s-a mai intamplat in ultimul milion de ani.
Pe baza studiilor stiintifice recente, numarul si intensitatea cicloanelor extreme deasupra Insulelor Britanice si a Marii Nordului sunt prevazute sa creasca, ducand astfel la cresterea vitezei vanturilor si a pierderilor materiale legate de aceste fenomene in Vestul si Centrul Europei. Nivelul ozonului, un poluant atmosferic, se prevede a fi similar cu cel al valului de caldura din 2003, cu cresteri semnificative in Anglia, Belgia, Germania si Franta. Nivelul precipitatiilor maxime anuale este de asemenea prevazut a fi in crestere in cea mai mare parte a Europei, cu riscuri asociate cu inundatii si daune economice.
Ecosistemele marine din Marea Nordului si Marea Baltica sunt in prezent expuse la cele mai mari temperaturi masurate de cand au inceput sa se realizeze inregistrari instrumentale, in timp ce pentru Marea Mediterana se prevede o crestere a frecventei secetelor de lunga durata. Ghetarii din Alpii Elvetieni vor continua sa se reduca, determinand reducerea productiei hidroelectrice.
La scara globala, cresterea nivelului marii se asteapta sa atinga mai mult decat dublul maximului de 0.59 m prevazut de IPCC pana la sfarsitul secolului, supunand astfel unui mare risc vaste areale costiere. Cresterea temperaturii a dus deja la o reducere a productivitatii mondiale de grau, porumb si orz.
“Daca Uniunea Europeana doreste sa fie privita ca lider la intalnirea Natiunilor Unite de la Copenhaga de anul viitor si sa asigure incheierea unui acord global solid de combatere a schimbarii climatice pentru perioada de dupa 2012, atunci ea trebuie sa inceteze sa se derobeze de la responsabilitatile sale si sa se angajeze la reduceri reale ale emisiilor in Europa”, spune Dr. Tina Tin, expert in clima si autor al raportului.
WWF solicita UE sa adopte un obiectiv de reducere a emisiilor pana in 2020 de cel putin 30% sub nivelul anului 1990, obiectiv care sa fie realizat in cadrul granitelor UE si nu prin credite de compensare (offseting) obtinute in tari din afara UE. WWF solicita, de asemenea, UE sa se angajeze sa furnizeze sprijin si fonduri substantiale tarilor in curs de dezvoltare, pentru a le ajuta sa combata schimbarile climatice si sa adapteze la impacturile care nu mai pot fi evitate.
www.panda.org