Zmeurul (Rubus idaeus) vine în sprijinul sănătăţii noastre prin toate mijloacele sale. De la această plantă se utilizează fructele parfumate şi răcoritoare dar şi frunzele sau lăstarii tineri.
Fructele sînt utilizate, în special, sub formă de sirop, ca răcoritor pe timp de vară, febrifug în cazuri de gripă, sau tonic.
Siropul se obÅ£ine din zmeură zdrobită ÅŸi stoarsă. Lichidul se amestecă cu o cantitate egală de apă, apoi este “legat”, la foc mic, cu zahăr (500 g zahăr la litrul de lichid). Pentru o mai bună conservare ÅŸi pentru păstrarea culorii, i se poate adăuga zeamă de lămîie. Sucul de zmeură se poate păstra ÅŸi proaspăt, nediluat, amestecat cu o cantitate egală de zahăr, pînă la dizolvarea acestuia. Pentru conservare se poate adaugă aspirină zdrobită (o pastilă la litrul de suc) sau 2-3 linguri de alcool concentrat la un litru de sirop. ÃŽn această variantă, trebuie păstrat la rece ÅŸi se poate utiliza la prepararea zmeuratei, prin simplă amestecare cu o băutură spirtoasă (rom, vodcă, alcool rafinat) cu 24 de ore înainte de consumare.
Frunzele uscate de zmeur, singure sau în amestec cu frunze de nuc ÅŸi afin constituie un excelent ceai alimentar, care scade aciditatea gastrică ÅŸi combate diareea, tratînd ÅŸi alte afecÅ£iuni digestive. ÃŽn medicina populară, ceaiul de frunze sau ramuri tinere de zmeur mai este folosit în răceli, dureri de cap, stomac, inimă, iar ceaiul (decoct) de lăstari se bea seara, în caz de afecÅ£iuni renale. Frunzele uscate sau cele proaspete zdrobite mai sînt folosite ca “oblojeli” pentru răni, datorită acÅ£iunii lor dezinfectante. (I.P.)