În opinia lui John Komlos, autorul unui recent studiu antropometric, americanii ar mînca prea mulţi hamburgeri şi de aceea cresc nu în înălţime, ci în lăţime. De altfel, în Rusia lucrurile stau şi mai rău din acest punct de vedere, scrie Evenimentul.Americanii nu mai sînt cei mai înalţi oameni de pe Pămînt. După cum a reuşit să afle doctorul John Komlos, de la Universitatea din Munchen, în 1850 înălţimea medie a americanului de rasă albă era de 173,69 centimetri, iar în anul 2000, înălţimea medie a cetăţeanului alb al SUA era de 178,7 centimetri. La afro‑americani acest indice este un pic mai mic. În acelaşi timp, în aceşti ultimi 150 de ani europenii au crescut în înălţime cu mult mai mult decît americanii, astfel că în prezent locul întîi le aparţine olandezilor. Dacă în 1850 înălţimea medie a locuitorilor acestei ţări era de numai 164,5 centimetri, la graniţa dintre secole ea a devenit de 184,12 centimetri.
Cercetătorul german a publicat o serie de articole care, în opinia sa, explică de ce, începînd din 1950, creÅŸterea în înălÅ£ime a americanilor s‑a frînat atît de brusc, astfel că în prezent aceÅŸtia se află, la acest capitol, mult în urma altor naÅ£iuni. IniÅ£ial, Komlos lansase ipoteza că la baza acestui lucru s‑ar afla posibila influenţă a imigranÅ£ilor mai mici de statură. ÃŽnsă, după ce el a făcut cercetări mai amănunÅ£ite, excluzîndu‑i din calcule pe “cetăţenii proaspeÅ£i” ai SUA, tendinÅ£a a rămas aceeaÅŸi: comparativ cu Europa, creÅŸterea americanilor s‑a stopat.
Unul dintre articolele lui Komlos dezvăluie că, începînd din 1950, înălţimea medie a copiilor din SUA a încetat să mai crească. Desigur, acest lucru poate părea surprinzător în condiţiile în care nivelul de viaţă al americanilor se îmbunătăţeşte, la fel ca şi calitatea serviciilor medicale.
Potrivit cercetătorului german, în ultimul deceniu alimentaţia americanilor şi modul lor de viaţă par să fi cunoscut schimbări semnificative. Alimentaţia este una bogată, însă neechilibrată. Antropologul face o paralelă între reducerea ritmului de creştere în înălţime al americanilor (potrivit unor date ar fi vorba chiar de o primă scădere în înălţime din ultimii 300 de ani) şi extinderea epidemiei de obezitate, mai ales a celei infantile. Totuşi, tocmai anii copilăriei sînt critici în ceea ce priveşte formarea înălţimii. În pofida faptului că omul creşte pînă la 20‑25 de ani, cei mai importanţi din punct de vedere antropometric sînt anii de viaţă 1,6-8, precum şi 13-15.
În afară de aceasta, în opinia lui Komlos americanii au început să acorde mai puţină atenţie copiilor, ceea ce de asemenea are repercusiuni asupra stării lor de sănătate: mulţi parametri care au legătură cu calitatea vieţii copiilor sînt cu mult mai scăzuţi în SUA decît în Europa. Mai mult decît atît, această calitate este mai scăzută în SUA chiar din perioada pre‑natală: nivelul mortalităţii la naştere, cel al nou‑născuţilor cu greutate mai mică decît cea normală, al mortalităţii şi sărăciei infantile sînt, oricît de ciudat ar părea, mult mai alarmante decît în ţările Europei (desigur, în acest caz nici nu poate fi vorba despre Rusia şi alte ţări ex‑sovietice).
MulÅ£i cercetători nu sînt de acord cu concluziile colegului lor de la Munchen. ÃŽn opinia lor, este greu să compari o Å£ară atît de mare ÅŸi eterogenă precum SUA cu ţări europene destul de mici ÅŸi cu un nivel de imigraÅ£ie redus. “Iar a spune *este necesar să mai fie investiÅ£i bani în sănătate+ este un demers absolut simplist”, astfel contestă Tom Miller, de la American Entreprise Institute, opiniile lui Komlos.
În opinia oponenţilor studiului de la Munchen, înălţimea medie a cetăţenilor depinde de un număr mult mai mare de parametri pentru a putea trage concluzii tranşante. Totuşi, o dependenţă a înălţimii de nivelul de viaţă poate fi percepută. Şi, în condiţiile în care bazele înălţimii sînt puse din copilărie, şocurile sociale au repercusiuni întîrziate.
ÃŽntre timp, ÅŸi înălÅ£imea medie a ruÅŸilor este în scădere. Directorul Institutului NaÅ£ional de Sănătate a Copilului de la Moscova, academicianul rus Aleksandr Baranov, a declarat în 2006 că “în ultimii zece ani, creÅŸterea în înălÅ£ime a ruÅŸilor s‑a redus cu jumătate de centimetru”. ÃŽn prezent, înălÅ£imea medie a locuitorilor Rusiei este de 170 centimetri.
Mai mult decît atît, se pare că această scădere va continua. De exemplu, la ora actuală în regiunea rusă Ural înălţimea medie a nou‑născuţilor este de 50 de centimetri (în 1980, la nivelul întregii URSS înălţimea medie a nou‑născuţilor era de 51,7 centimetri). Iar acum, cînd aceşti noi cetăţeni ruşi vor creşte, ei vor deveni şi mai scunzi.
Şi alte ţări sînt preocupate de problema înălţimii medii. Astfel, cu cîţiva ani în urmă Vietnamul a adoptat un program potrivit căruia, în următorii 25 de ani, înălţimea medie a vietnamezilor trebuie să se majoreze cu 6,7 centimetri. În opinia guvernului ţării, majorarea acestui nivel vorbeşte cel mai bine despre bunăstarea unei naţiuni. Vietnamezii vor să obţină acest lucru în primul rînd prin consumul de lapte. Guvernul ţării intenţionează să‑l ofere gratuit copiilor de la vîrsta cea mai fragedă. Totodată, din 1975, cînd s‑a încheiat Războiul din Vietnam, înălţimea medie a bărbaţilor vietnamezi a crescut de la 157 de centimetri la 163. şi aceasta fără lapte.
ÃŽn ceea ce priveÅŸte Rusia, aici “programe ale laptelui” există încă din vremurile sovietice, fără prea mare succes. Iar dacă doctorul Komlos are dreptate, atunci odată cu extinderea reÅ£elelor de fast‑food‑uri, copiii vor creÅŸte ÅŸi mai încet!