In 1973, inginerul de teste Alfons Lowenberg redactează o notă internă unor colegi de-ai săi din departamentul de Cercetare si Dezvoltare al Volkswagen, prin care le propune realizarea unei versiuni sportive a modelului Golf, aflat încă în fazele finale de pregătire înaintea lansării oficiale. Deși primită inițial cu reticență, propunerea a prins rădăcini în mințile câtorva pasionați din cadrul departamentului, după puțin timp formându-se o echipă de susținători ai proiectului, ce se întâlneau în secret, sub pretextul unor vizite amicale la bere și sandvișuri, și munceau la noul prototip.
Cu toate acestea, niciunul dintre membrii echipei nu putea realiza faptul că mașina ce prindea formă sub mâinile lor avea să devină un adevărat fenomen al industriei auto mondiale.
Scaune in carouri. Asa incepea totul, cu scaune in carouri. Si un interior sport, cu plafonul, bordul si mochetele de culoare negru intens. La toate acestea se adauga volanul cu spite de aluminiu anodizat si butuc central adancit, elemente dinstinctive, ce-i imprimau acestuia caracterul sportiv. Sa nu uitam mingea de golf neagra! Acest ornament original era montat pe o simpla tija ce constituia clasicul schimbator de viteze.
Dar GTI nu a fost niciodata un automobil care sa lase lucrurile in voia intamplarii. Nu avea nici urma de nebunie furioasa. In loc de asta, directia era energica, manevrabilitatea prompta si stabilitatea excelenta. Exact ceea ce era nevoie pentru a depasi masinile mai mari. Si lumea aproape ca a trecut pe langa el. Deoarece acum 30 de ani, criza petrolului lasase autostrazile pustii. La mijlocul anilor ’70, aproape nimeni de la Volkswagen nu se gandea la automobile sport.
Cu exceptia celor 6 persoane care s-au adunat pentru cafea si prajiturele in living room la Anton Konrad pentru a putea discuta despre ideea de a crea un Golf sportiv, despre ideea de a crea o masina care sa fie mai placuta la condus si care ar atrage mai multi soferi tineri catre Volkswagen.
Se stie ca, pentru cateva saptamani inginerul de teste Alfons Lowenberg, de asemenea membru al clubului de living room, a sustinut ideea unui montru de curse cu un esapament de 8 centimetri in diametru, suspensie sport cu o cursa de numai 3 cm si carburatoare lacome Weber dublu-corp. Astfel de idei clocoteau in supa primordiala a lui GTI. Si probabil ca ar fi putut fi preluate cu entuziasm de facii GTI in anii care au urmat.
Totusi, Lowenberg si Konrad, omul care era responsabil cu seria Golf, Hermann Hablitzel, inginerul Jurgen Adler si specialistul in marketing Gunther Kuhn, precum si Horst-Dieter Schwittlinsky au realizat ca, daca acest proiect avea sa fie un succes, atunci ar fi trebuit o doza mare de seriozitate si cat mai multe elemente comune cu productia de serie. A fost planificata in cadrul grupului. Motorul a fost donat de Audi 80 GTE, iar volanul, de exemplu, a venit de la Scirocco. Cand clubul a prezentat prototipul GTI boss-ului de la Volkswagen, Ernst Fiala – care avea sa fie convins in curand de reusita programului, si cand masina a atras toate privirile la IAA in 1975 („Au voie sa faca asa ceva?”), obtinerea undei verzi pentru productie s-a dovedit a fi doar o simpla formalitate. Aceasta este modalitatea nespectaculoasa prin care sunt create tendintele. La fel ca si „big-bang”-ul. Din nimic, dintr-odata ia nastere un univers care se dilata.
Karl Heinz Bohm, un fost muncitor pe linia de asamblare a lui GTI, isi aminteste: „Clientii ajungeau sa isi anuleze comenzile la versiunile standard de Golf pentru a comanda un GTI. Construiam ca nebunii. La un moment dat, nu aveam destule scaune la dispozitie. Si atunci, pur si simplu am mutat masinile, care in rest erau complete, intr-o parcare a fabricii si am montat scaunele mai tarziu. In aer liber.”
Prima generație a Golfului GTI a fost asadar primită de public cu un neașteptat entuziasm. Iar restul e istorie.