Muzeul Naţional de Istorie a României anunță debutul unei serii de evenimente reunite sub genericul „Exponatul Lunii”, dorind astfel să readucă în atenția publicului o serie de bunuri culturale de patrimoniu de primă importanță, prin valoare și semnificație, păstrate în colecțiile sale.
Cu prilejul Sărbătorilor Pascale, sunt expuse două obiecte cu caracter aparte, din punct de vedere al valorii lor istorice, dar şi simbolice, acestea fiind asociate cu această mare sărbătoarea a creştinătăţii. Este vorba despre o piesă arheologică, un ou descoperit la Izvoare (jud. Neamţ), într-un mormânt ce datează din secolul al IV-lea p. Chr. (atribuit culturii Sântana de Mureș – Cerneahov), cât și de o piesă istorică, respectiv Tetraevanghelul de la Tismana, datând din secolul al XV-lea.
Trebuie subliniat că depunerea unui ou într-un mormânt datând din secolul al IV-lea p. Chr. nu este întâmplătoare, de vreme ce oul este un simbol asociat cu însăși esența vieții, cu fertilitatea și regenerarea periodică. Astfel acestea este deopotrivă venerat de populațiile păgâne, cât și de crestini. Surse istorice atestă faptul că o parte a purtătorilor culturii Sântana de Mureș – Cerneahov au fost convertiți încă din anii 340–350 la noua credință, creștinismul.
Între anii 1404–1405, cuviosul Nicodim a caligrafiat pe pergament un frumos Tetraevanghel, în limba slavonă, acesta fiind primul manuscris liturgic cu dată sigură, și deopotrivă cel ai vechi manuscris miniat, scris pe teritoriul țării noastre. Cunoscut sub numele de Tetraevanghelul de la Tismana, se crede totuși că documentul a fost în fapt realizat în vremea șederii temporare a lui Nicodim la Mănăstrirea Prislop (situată în apropierea satului Silvașul de Sus, jud. Hunedoara), în Țara Hațegului.
Manuscrisul este o lucrare de mare frumusețe artistică, cu multe podoabe (frontispicii, inițiale în culori, cu litere și titluri aurite), iar scoarţele de lemn sunt ferecate în plăci de argint aurit. Prima reprezintă „Răstignirea Domnului”, fiind figurați Sfinții Maria şi Ioan, iar deasupra inscripţia „Împăratul slavei”, iar cea din urmă „Învierea Domnului”, în forma obişnuită în Răsărit (Anastasis), distingându-se prin armonizarea siluetelor, grija deosebită pentru arhitectura construcţiei, reliefarea atentă a formelor şi sugerarea expresivă a mişcării. Tetraevanghelul conţine 322 file. Numele scriptorului şi miniaturistului care l-a realizat, cuviosul Nicodim, apare pe contra-fila penultimă (316), într-o însemnare olografă a lui Anton Pann (din anul 1844) și care menționează că: „această sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim din Țara Ungurească în anul al şaselea a izgonirii lui, iar de la începutul firii, socotim ( ani ) 6000 şi nouă sute şi 13”. Fiecare Evanghelie începe cu un frontispiciu decorat cu motive geometrice şi păsări, iniţiala miniată cu motive decorative, totul în tuşuri colorate. La sfârşitul fiecărei Evanghelii este câte un cuprins al pericopelor. Pe ultima filă a manuscrisului sunt două texte, unul scris cu cerneală, celălalt cu creion, din 1811 şi respectiv 1882, referitoare la cei care au citit lucrarea şi la vechimea manuscrisului (477 de ani).
Muzeul Național de Istorie a României dorește să celebreze astfel Sfânta Sărbătoare a Învierii Mântuitorului.
Despre MUZEUL NATIONAL DE ISTORIE A ROMANIEI
Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să contactaţi
MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI
Secţia Educaţie, Relaţii Publice, Marketing şi Organizare Expoziţii
Tel./fax. 021 – 311.33.56; Tel. 021 – 315.82.07 / int. 1008, 1015; E-mail: pr.mnir@gmail.com
http://www.mnir.ro, http://www.facebook.com/pages/MNIR, http://twitter.com/MNIR_