Viaţa noastră cotidiană abundă în tot felul de etichete pe care ni le aplicăm nouă înşine sau unii altora, indiferent că suntem grupuri sau indivizi. Aceste etichete, mai mult sau mai puţin sofisticate, funcţie de abilitatea lingvistică a celui ce le utilizează, ne ajută să categorizăm, să grupăm o sumă de manifestări psihologice, într-un format simplu, cu care ne este uşor să operăm.
Ele descriu cu suficientă precizie, pentru nevoile vieţii cotidiene, diverse clase de comportamente şi tot ele ne ajută să prezicem un comportament viitor.
Ce înseamnă că cineva e “agresiv”? Ironiile sale sunt o formă de agresivitate?
Dar autoironiile? Agresivitatea se manifestă numai prin violenţă fizică sau şi prin violenţă verbală? Cineva care este violent în familie dar extrem de submisiv la serviciu, sau invers, cum este, de fapt?
Un copil car este violent verbal sau fizic cum este? De ce este asa?
Explicaţia unui comportament sau a unei clase de comportamente nu se află în eticheta lor generală ci într-o serie de factori interni şi / sau externi care le produc. Acest lucru trebuie sa-l avem in vedere cand analizam si comportamentele copiilor acasa sau in alte medii.
O etichetă generală, indiferent că este rezultatul unei observaţii
cotidiene sau a unui inventar de personalitate, poate să prezică un
comportament, nu să îl explice. Explicaţia trebuie căutată în altă
parte decât în eticheta lingvistică, anume în analiza funcţională a
comportamentului.
Astazi 8 martie incepand cu ora 19.00 sunteti invitati la seminarul Domnului Goe in care vom vorbi cum poate un parinte gestiona relatia cu copilul sau si comunicarea despre divort, deces si diverse alte despartiri dureroase.