Zilele trecute, mama unui copil de nici ÅŸase ani îmi spunea că după orele de grădiniţă, viitorul ÅŸcolar studiază acasă, sub directa ei îndrumare, “Abecedarul”…
ÃŽn România, ÅŸcoala începe la 7 ani. ÃŽn alte ţări, prezenÅ£a la ÅŸcoală este obligatorie de la vîrste mai mici – în Olanda, ÅŸcoala este obligatorie de la 4 ani, iar în Belgia, de la 3 ani. Ei încep astfel un proces important de integrare în societate ÅŸi în sistemul educaÅ£ional, dar asta nu înseamnă că învaţă să scrie din primul an de ÅŸcoală.
Pentru un învăţător există cîteva indicii care “trădează” un elev care va fi strălucit, chiar în timpul primei săptămîni de ÅŸcoală. “ÃŽn prima zi de ÅŸcoală, mă bucur să văd copii curioÅŸi, cu ochii larg deschiÅŸi, care ÅŸtiu ÅŸi acceptă ideea că ÅŸcoala va fi a doua lor casă. Sînt împotriva suprasolicitării copiilor înainte de a intra în clasa I, la fel cum sînt împotriva înscrierii la ÅŸcoală cu doi înainte de vreme, pentru că astfel părinÅ£ii pun o presiune prea mare pe umerii copiilor, rupînd din copilăria lor”, ne-a spus învăţătorul Vasile Bîzdîgă, de la Åžcoala “Ion Ghica” IaÅŸi.
Chiar în aceste indicii se regăsesc “cei ÅŸapte ani de acasă”. “Copii au niÅŸte valori extraordinare. Nu avem voie să dăm teste, examene la începutul clasei I. Există trepte de dezvoltare a personalităţii copilului”, a adăugat învăţătorul, precizînd că, în fapt, clasa I reprezintă o etapă de organizare a colectivului, cînd copiii învaţă să se accepte unii pe alÅ£ii, să stea în bancă, să spună bună ziua etc.
SpecialiÅŸtii spun că pentru a “ghici” viitorul unui student eminent, la un prim test de performanţă a copilului de clasa I ar trebui bifate următoarele aspecte:
• să stea cel puţin 30 de minute într‑un loc;
• să se abţină în a întrerupe conversaţia altora;
• să utilizeze cuvinte politicoase precum: “te rog” ÅŸi “mulÅ£umesc”;
• să îşi aştepte rîndul într‑o conversaţie, într‑un joc sau în alte activităţi;
• să asculte cu atenţie privindu‑i pe adulţi cînd aceştia le dau instrucţiuni;
• să urmeze instrucÅ£iuni simple cum ar fi: “stop”, “start”, “aÅŸteaptă”, “alinierea” etc.
Mulţi dintre copii nu au însă aceste deprinderi elementare, care i‑ar face să aibă succes la şcoală.
Pentru a căpăta însă aceste deprinderi, părinÅ£ii ar trebui să petreacă mult timp cu ei, să discute în mod constant ÅŸi cu entuziasm despre activităţile zilnice ÅŸi, mai ales, să se joace împreună. “PărinÅ£ii ignoră faptul că jocul este foarte important la vîrsta preÅŸcolară ÅŸi ÅŸcolară mică. Jocul conferă multă flexibilitate, prin joc se vede gradul de dezvoltare psihică”, precizează psihopedagogul ÅŸcolar Nicoleta PaÅŸalău.
Fiecare dintre aceste activităţi determină dezvoltarea creierului, crează noi legături neuronale, “conexiuni cerebrale” care îi vor da copilului un avantaj puternic ÅŸi… pe toată viaÅ£a.
Iar lucrul cel mai important pe care un părinte îl poate face pentru copilul său este să-ÅŸi construiască în ochii acestuia o imagine de “autoritate” plină de dragoste. Copiii trebuie să vadă că vă pasă foarte mult de ei, că sînteÅ£i blînd ÅŸi drăguÅ£, dar ÅŸi că îl puteÅ£i determina să facă anumite lucruri pe care nu ar vrea să le facă, că îl puteÅ£i face să se simtă răspunzător pentru deciziile greÅŸite pe care le‑a luat, fără a recurge la forţă, fără furie ÅŸi ranchiună. Toate acestea au legătură cu succesul la ÅŸcoală, pentru că un copil îi vede în învăţător, apoi în profesor, poliÅ£ist, ÅŸef sau oricare altă formă de autoritate pe părinÅ£ii săi! Åži va respecta oricare dintre aceste forme de autoritate tot atît de mult cît îşi respectă părinÅ£ii.
“Eu am tot respectul pentru educatori. Cei mai mulÅ£i trimit copiii la ÅŸcoală pregătiÅ£i din punct de vedere al motricităţii, al limbajului. PărinÅ£ii trebuie să susÅ£ină acasă munca educatorilor, nu trebuie să facă lucruri în plus! Copiii care se pregătesc să meargă la ÅŸcoală trebuie să aibă limbajul bine dezvoltat ÅŸi trebuie să ÅŸtie să se orienteze în spaÅ£iu. Dacă această bază nu există, părinÅ£ii care vor să-i înveÅ£e să scrie sau să citească nu fac altceva decît să construiască pe nisip”, avertizează pihopedagogul ieÅŸean.
Ultimul an de grădiniţă, devenit obligatoriu în învăţămîntul românesc actual, joacă, se pare, un rol decisiv. Copiii care frecventează o grădiniţă cu program prelungit socializează însă mai mult decît cei care merg la o grădiniţă cu program scurt, de patru ore. “Åži deprinderea de a lua masa împreună înseamnă socializare. ÃŽnsă părinÅ£ii trebuie să ÅŸtie că, dincolo de deprinderi ÅŸi norme de conduită, copiii lor vor face faţă sistemului de învăţămînt în funcÅ£ie de potenÅ£ialul lor psihic ÅŸi fizic”, concluzionează Nicoleta PaÅŸalău.
• • •
“Abecedarul” parcă mai poate aÅŸtepta! Rămîne timp suficient ÅŸi pentru acesta, la vremea lui, după ce părinÅ£ii îşi vor fi învăţat copilul cum să treacă strada, cum să se exprime, după ce îi vor fi arătat cîteva librării, muzee ÅŸi după ce îl vor fi încurajat să se joace ÅŸi să practice un sport… (G. Popa)