Se împuÅŸcă în reÅ£ea, învie în reÅ£ea aruncă bombe, iar după ce se ucid între ei, escaladează conflictul în afara sălii de jocuri, unde se aleg cu capetele sparte ÅŸi degete rupte. Nimeni nu intervine în ceea ce în loc să fie un mod de recreere, s-a transformat într-un loc al îngerilor căzuÅ£i, scrie Evenimentul.ro. ÃŽn jocul de Counter-Strike sînt două echipe: una Counter-TeroriÅŸti (CT) ÅŸi alta de TeroriÅŸti (T), care se luptă într-o diversitate de medii, exotice sau urbane. Aceasta concepe salvarea ostaticilor sau asasinări, unde echipa T încearcă să omoare un VIP pe care echipa CT trebuie sa-l protejeze. Counter-Strike este la momentul de faţă cel mai popular joc de acÅ£iune online. Un alt joc, foarte îndrăgit, este “World of Warcraft”. Aici, jucătorii controlează un personaj creat de ei într-o lume în continuă dezvoltare, explorînd relieful, ducînd la îndeplinire misiuni (questuri) date de NPC-uri (Non-playable characters, personaje controlate de computer), ucigînd monÅŸtrii, ÅŸi facînd multe altele. Personajele sînt răsplătite cu bani, obiecte si experienţă, care le ajută dîndu-le mai multa putere si posibilitatea de a învaÅ£a abilitaÅ£i noi. De asemenea, jucătorii se pot lupta împotriva altor jucători în dueluri sau războaie împotriva facÅ£iunii inamice.
Bătaie, nu glumă
“‘Tui soarele mamii lui de copil. Cîtă bătaie ia ÅŸi tot la jocuri fuge. Ce să-i mai fac? ÃŽl achit de zile ÅŸi gata”, înjura de mama focului un bărbat bine cherchelit, căutîndu-ÅŸi băiatul de 12 ani prin sălile de jocuri din oraÅŸ. De fapt, nu numai odrasla lui este client fidel al unei incinte unde spiritele de pe ecranele computerelor se încing pînă la bătaie reală. Administratorii sălilor de joc din BotoÅŸani au avut de furcă de multe ori cu învinÅŸi care voiau revanşă în afara jocului. “Hai afară, dacă eÅŸti bun… Å¢i-arăt eu cum se omoară”. Ameninţări de acest gen au adus de multe ori echipajele de poliÅ£ie la o sală de internet în zona Primăverii. “Se joacă cît de joacă, apoi se înjură, se bagă, se scot ÅŸi apoi numai îi aud cum se ameninţă ÅŸi ies afară la bătaie. M-am mai băgat, dar cît pe ce să încasez ÅŸi eu, că pentru unul sar mai mulÅ£i ÅŸi poate ieÅŸi o adevărată tragedie”, a povestit Mircea Tănase, administratorul undei săli de internet. DinÅ£i scoÅŸi, haine rupte, duÅŸmani, aparent pe viaţă, cam asta generează Counter-strike, jucat de fiecare dată în reÅ£ea în cinci sau mai mulÅ£i. “ÃŽn cinci, că e mai fain. Eu, ca să zic aÅŸa, mi-am pus de cîteva ori cozi (un program de mare ajutor, care ajută jucătorul să vadă adversul prin pereÅ£i – n.r.). Dar nu-mi mai trebuie, că mi-a dat unul două castane de le simt ÅŸi acum, pentru că s-a prins că îi furam”, ne-a spus Sorinel, un băiat de 13 ani, care seara mai pierde timpul la jocurile pe internet.
NemulÅ£umirea împătimiÅ£ilor acestei practici este că sălile de internet se închid la miezul nopÅ£ii, cînd administratorii sînt obligaÅ£i să-i ia pe sus la propriu pentru că nu se pot dezlipi de ecranul calculatorului. “Maică-mea nu mă lasă să vin aici, dar mie îmi pare rău că nu e pînă dimineaţă, că aici aÅŸ sta, chit că trebuie să sar pe balcon de la etajul unu unde stau”, a mai spus Sorinel. Cu toÅ£ii sînt elevi, iar complexitatea jocului Counter-strike li se pare floare la ureche pe lîngă lecÅ£iile de română. “Abia aÅŸtept vacanÅ£a. Fac eu rost de bani, de dimineaţă pînă seara stau pe joc”, a spus ÅŸi Cristi (15 ani). Administratorii sălilor de internet asistă de mult ori la desfăşurări de forÅ£e între copii ÅŸi părinÅ£ii care vin să le tragă o chelfăneală pe cinste. “Majoritatea copiilor care vin aici provin din familii necăjite. Copiii sînt isteÅ£i, dar dacă tatăl bea?! Ce să-i faci. Abonamentul pe o lună este 700.000 de lei. Cine ÅŸtie cum fac rost de bani… Vin aici ÅŸi nici mîncare nu le mai trebuie. A venit într-o zi o mamă cu furtunul de la maÅŸina de spălat ÅŸi ÅŸi-a luat la bătaie băiatul într-un colÅ£… L-am scos eu. Altădată, un tată i-a dat cu capul în gură fiului, de 16 ani, care furase banii din casă să vină la sală. Ce să-i faci, jocul acesta naÅŸte pasiuni, dar ÅŸi drame. AÅŸa este conceput să te Å£ină în faÅ£a computerului. Nu vă vine să credeÅ£i ce se aude în sală, cîte înjurături…”, a spus oftînd Mircea Tănase.
Cine e de vină?
Unii aruncă vina pe firma care a inventat jocurile, alÅ£ii pe patronii sălilor de internet. Fiecare are părerea sa. PărinÅ£ii dau vina pe copii ÅŸi pe “afurisita asta de tehnologie”. Cert este că patima jocurilor video naÅŸte monÅŸtri, distruge personalitatea copilului care se vede de multe ori nevoit să fugă de acasă sau să fure din banii părinÅ£ilor pentru a achita orele petrecute la sala de internet. “AceÅŸti copii cresc traumatizaÅ£i prin prisma lipsei de educaÅ£ie ÅŸi a neglijenÅ£ei părinÅ£ilor. Atîtea ore petrecute pe acest joc de violenţă extremă evident că duce la drame. S-au văzut cazuri la BotoÅŸani cînd au ajuns pe patul de spital. Copiii care joacă acasă sînt la adăpost, dar cei care joacă la sală pot oricînd să fie nenorociÅ£i, schilodiÅ£i, pentru că sînt subiecÅ£i care nu suportă să piardă. Åži atunci se iau la bătaie ÅŸi cine ÅŸtie ce mai fac. Consider părinÅ£ii principalii vinovaÅ£i”, a spus Liliana Temciuc, psiholog.
• • •
Sălile de internet din BotoÅŸani s-au îmbogăţit peste noapte datorită fluxului de elevi care se perindă. Ofertele atractive făcute parcă pentru a atrage copii de la 10 la 16 ani, consideraÅ£i cei mai expuÅŸi, umplu sălile. “Pentru elevi avem reduceri că stau mai multe ore. Este normal ca tariful să fie mai mare pentru cineva care vine să caute ceva pe un site într-o jumătate de oră sau o oră. PuÅŸtii vin ÅŸi stau ÅŸi cîte cinci ore. Åži pînă la urmă noi avem o afacere, primăria se ocupă de problemele sociale”, a replicat administratorul unei săli de internet.
Liliana Anuţei