< Are acţiune antibiotică, antimicrobiană, antitusivă şi expectorantă. Acţionează ca diuretic, carminativ, antiseptic, antiinflamator gastric, intestinal şi renal. Este antifungic şi febrifug.
Pulberea de busuioc (obÅ£inută prin sfărîmarea inflorescenÅ£ei uscate ÅŸi apoi cernerea ei, cîte 4 linguriÅ£e/zi luate cu apă, timp de două săptămîni – este de preferat ca înainte de înghiÅ£ire să se Å£ină sub limbă timp de 10-15 minute) are o capacitate miraculoasă de înviorare a organismului, uÅŸor euforizantă ÅŸi echilibrantă asupra stării psihice, mărind capacitatea de control asupra emoÅ£iilor, reducînd, în acelaÅŸi timp, sensibilitatea la stres. Combate eficient căderile de energie vitală ÅŸi intelectuală.
Infuzia de busuioc se face dintr-o lingură de plantă uscată şi mărunţită la 200 ml apă clocotită; se acoperă vasul şi se lasă să infuzeze 10 minute, se strecoară şi se beau 2 ceaiuri călduţe pe zi, prin înghiţituri rare, după mesele principale, obligatoriu un ceai seara, la culcare. Are efecte în disfuncţii stomacale, gastrite, insomnii, iritabilitate, nervozitate, migrene, angină pectorală, în colite de fermentaţie, diaree, colici intestinali şi balonări. Combate greaţa şi senzaţia de vomă. Stimulează pofta de mîncare, combate astenia şi scade febra. Ceaiul de busuioc este un foarte bun energizant. Ajută la combaterea bronşitei, gripei, durerilor articulare, insuficienţei circulatorii, a reumatismului şi la desfundarea mucoasei nazale.
Decoctul concentrat se face dintr-un pumn de plantă uscată şi mărunţită la 250 ml apă rece; se fierbe 2 minute, se infuzează încă 5 minute, se strecoară şi se beau 2 ceaiuri pe zi, ca stimulent al secreţiei glandelor mamare la femeile care alăptează. Se mai poate folosi ca apă de gură sau pentru gargarisme contra leziunilor buco-erozive, afte, faringite, angine şi toxidermie buloasă post-medicamentoasă.
Decoctul se poate prepara şi din seminţe: o lingură seminţe de busuioc la 500 ml apă rece, se fierbe 5 minute, se infuzează 10 minute, se strecoară şi se bea toată cantitatea în cursul zilei. Fiind un mucilagiu emolient, se utilizează pentru a combate unele boli reno-genitale (nefrite, blenoragie, leucoree).
Maceratul la rece se obţine prin ţinerea a 4‑8 linguriţe de busuioc în apă, vreme de 8 ore, urmată de filtrare. Se bea acest preparat pe stomacul gol, de preferinţă dimineaţa. Atunci cînd este sfinţit de către preot, în biserică, acest macerat la rece (care se poate obţine şi prin ţinerea inflorescenţelor de busuioc mai mult timp în apă sfinţită) mai este numit şi aghiasmă. Are proprietăţi dezinfectante, bactericide, acţionînd în acelaşi timp şi ca un bun calmant la nivel psihic. De aici şi efectele sale considerate benefice şi purificatoare asupra sufletului. Remediul este considerat un adevărat elixir al tinereţii, recomandat în cazurile de îmbătrînire prematură. Fitoterapia mai recomandă acest macerat în tulburări de menopauză, andropauză, sterilitate masculină şi feminină, frigiditate. Încă nu este cunoscut efectul busuiocului asupra glandelor endocrine, dar este cert că, atît la femei, cît şi la bărbaţi, este un regenerator rapid, oprind procesele de uzură din organism.
Siropul de busuioc se prepară din 75 g plantă proaspătă la 1 litru de apă rece. Se îndulceşte cu miere de albine. Are aromă suavă şi a fost recomandat încă din antichitate, de către Plinius cel Bătrîn, pentru efectele favorabile asupra tubului digestiv, fiind un bun dezinfectant la nivelul intestinelor.
Sucul din busuioc proaspăt se picură în urechi pentru a combate congestionarea internă sau se aplică pe leziunile verucoase (negi, papiloame), repetînd tratamentul pînă la dispariţia lor.
Esenţa de busuioc, luată cîte 5-6 picături adăugate în lapte, ceai sau puse pe o bucată de zahăr cubic, are efecte contra spasmelor gastrice, durerilor de cap de origine atonă digestivă şi contra nevrozelor atonice.<
tratarea rănilor cu puroi, buzelor crăpate, călcîielor crăpate, atunci cînd sfîrcul sînilor la femeile care alăptează este crăpat, în caz de scabie, ulceraţii infectate şi cheratodermii palmo-plantare (îngroşarea pielii pe palme şi tălpi).