Are un spectru extrem de vast de acţune, se utilizează în tratarea unor boli ca nefrite cronice, vărsături, enterite, fermentaţii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipaţii, hipertensiune, hipercolesterolemie.
Eficacitatea ei se datorează conţinutului bogat de cinarină, oxidanţi, polifenoli, flavone, insulină, săruri de potasiu şi magneziu. Aceste substanţe au o acţiune de excitare a secreţiei biliare, ajută la scăderea zahărului în sânge, regenerează celulele hepatice, e un bun colagog, se utilizează în cazul lipsei poftei de mâncare.
Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracaterizează prin efecte sigure asupra bolilor de ficat şi rinichi, având proprietatea de a mări secreţia biliară şi diureză, reglând în acelaşi timp procesul de formare a colesterolului. Paralel cu acest efect, ceaiul de anghiare are şi însuşirea de a diminua zahărul din sânge dând bune rezultate în unele forme de diabet. Acţiunea antidiabetică s-ar datora unei oxidaze.
Ca diuretic, ceaiul din această plantă se recomandă în nefritele acute şi cronice, deoarece măreşte volumul de urină şi favorizează în acelaşi timp eliminarea ureei şi a substanţelor toxice ce se formează la nivelul ficatului şi rinichilor. Datorită eliminării de toxine, se observă efecte favorabile în tratamentul urticariilor şi a diferitelor forme de prurit (mâncărime). Bune rezultate dă ceaiul de anghinare şi în bolile tubului digestiv, manifestate prin constipaţie, vărsături, enterite, fermentaţii intestinale, colite, hemoroizi şi lipsa poftei de mâncare.
Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant în unele afecţiuni ale inimii care se manifestă prin hipertensiune, ateroscleroză şi angină pectorală. Cercetările mai noi atribuie anghinarei, proprietăţi antimicrobiene.
Pentru a prepara ceaiul de anghinare se va proceda în felul următor: într-un vas se pune o lingură de frunze mărunţite care se opăresc cu 500 g apă clocotită. După răcire se strecoară lichidul şi se îndulceşte cu zahăr. O parte din ceai se bea dimineaţa pe stomacul gol, după care bolnavul va sta culcat o jumătate de oră pe partea dreaptă. Restul cantităţii de ceai se va bea în cursul zilei cu o jumătate oră înaintea meselor principale.
E bine ca tratamentul cu anghinare să se facă progresiv, începând cu doze mici, în primele zile, care apoi să crească treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o lună pauză, după care se va relua.
Infuzie: 2 linguriţe cu vârf de plantă la cantitatea de 300 ml apă clocotită, se bea în înghiţituri rare câte o cană înainte cu jumătate de oră, înainte de principalele mese.