Oamenii mai in varsta din Bucovina spun ca localnicii de demult erau mai putin predispusi la raceala decat generatiile actuale. Pe langa munca in aer liber si alimentatia bogata in legume si lactate, aceasta rezistenta la raceala era data de consumarea pe timp de iarna a ceaiului de macese ca si ceai alimentar obisnuit.
Culesul maceselor in fiecare toamna este ceva obisnuit in zona, chiar daca “orasenilor de la bloc” li se pare o pierdere de vreme. Macesul (Rosa canina) creste in liziere, iar spinii sai nu reprezinta un obstacol pentru culegatorii experimentati. Fructele sunt bune de cules dupa ce devin rosii-visinii, in special dupa primele brume si pana toamna tarziu, la caderea zapezii.
Fructele de maces sunt foarte apreciate pentru continutul lor bogat in vitamina C si a unor cantitati mai mici din vitaminele A, B1, B2, P si K. Pe lînga vitamine, macesele mai contin zaharuri, acid citric si malic, pectine, tanin. În terapeutica, aceste fructe se utilizeaza ca tonice si vitaminizante.
Ceaiul de macese are gust acrisor, usor astringent. Poate fi pregatit din 5-10 fructe proaspete sau uscate, întregi sau 1-2 lingurite de fructe uscate fara seminte (coji rosii), la o cana cu apa clocotita (250 ml). Se poate utiliza si ca decoct, dar nu se fierbe mai mult de 3 minute, pentru a nu se pierde vitamina C, iar indulcirea este bine sa fie facuta cu miere de albine, de preferinta poliflora. Ceaiul de macese constituie o arma in combaterea si prevenirea racelilor tocmai prin continutul sau in vitamina C naturala, care întareste imunitatea organismului, ajutîndu-l sa reziste la boli. Gustul acestui ceai nu este agreat de oricine, dar poate fi imbunatatit prin adaos de scortisoara, care si intareste prin proprietatile sale, calitatile de luptator cu raceala. În plus, consumat zilnic iarna, ceaiul de macese are insusirea de a mari secretia biliara, fiind indicat în afectiuni ale ficatului. Ceaiul de macese atenueaza unele suferinte ale stomacului si rinichilor, precum si unele stari de inflamatie intestinala. Datorita vitaminei P, preparatele din macese mentin permeabilitatea si fragilitatea vaselor capilare, normalizînd circulatia sîngelui. Pentru preparatele din macese, se vor folosi numai vase smaltuite, deoarece metalele descompun vitamina C.
Macesele se recomanda si in avitaminoze, tulburari de circulatie periferica, enterocolite, calculoza renala, viermi intestinali, litiaza si dischinezie biliara.
Prin amestecarea a 100 g macese, spalate si zdrobite, cu un litru de apa rece, se obtine o foarte buna bautura racoritoare. Se lasa fructele la macerat timp de 12 ore, la caldura, se strecoara prin panza deasa, se adauga miere de albine dupa gust si se consuma.
Fructele de maces din care s-au eliminat samburii si perii, pulverizate si amestecate in miere de albine, se recomanda pentru eliminarea viermilor intestinali.
Pulpa maceselor, suculenta si dulce, mai ales dupa caderea brumelor, se utilizeaza pentru prepararea unei paste, care este recomandata tuturor, mai ales convalescentilor.
www.evenimentul.ro