Migdalele sunt cele mai “igienice” fructe, alaturi de smochine, alune si stafide. Bogate an vitaminele A si B, an zahar care nu face rau la diabetici, an grasimi, ulei si albumina, fructul mai contine calciu si fosfor.
Data fiind marea ei putere nutritiva (poate anlocui carnea), migdala trebuie consumata cu moderatie, an cantitati care sa nu depaseasca 6-15 g/zi.
Trebuie stiut ca exista doua specii de migdale: dulci si amare. Cele amare sant folosite numai an medicina, ele fiind periculoase la supradozaj prin prezenta unei otravi, de fapt un acid toxic.
Impotriva calculilor renali – se face o infuzie din 20 de g radacina de lemn dulce si un pumn de paie de ovaz la un bol de apa clocotita. Se adauga o lingura de ulei de nuci si una de migdale dulci. Se bea de trei ori pe zi, antre mese.
Impotriva constipatiei – adultii vor anghiti 60 ml ulei de migdale dulci, dimineata, pe stomacul gol. Copiii vor consuma doar 10-15 ml. Pentru cei cu intestine fragile, se prepara un laxativ usor, compus din ulei de migdale dulci si un sirop de cicoare (sau de flori de piersic) an parti egale. Copiilor li se recomanda sa anghita o lingurita, iar adultilor – o lingura.
Impotriva reumatismului – cataplasme cu migdale pisate si amestecate cu untura de porc topita pana se obtine o pasta. Acestea se aplica pe locurile dureroase, apoi se acopera cu tifon si fasa protectoare pe timpul noptii.
In cazul diabeticilor – se recomanda anlocuirea cafelei naturale cu migdale dulci prajite si macinate, acestea putand fi folosite si pentru sporirea valorii nutritive a mancarurilor, prin adaugarea an ciorbe sau supe.
Migdalele sant recomandate si an alte afectiuni: an cazul migrenelor – se pun la tample cataplasme din migdale amare pisate, iar an situatii de nervozitate se poate consuma pulberea acestor fructe, adaugata la supe de legume.