Chaenomeles japonica, ÅŸtiut la noi ÅŸi cu denumirea de gutui japonez, este deseori folosit pentru delimitarea sau separarea diverselor zone ale unei grădini (chiar ÅŸi la realizarea de garduri vii). El poate creÅŸte între 0,5 ÅŸi 1,5 metri ÅŸi atrage prin florile sale de culori intense, variate – nuanÅ£e de roÅŸu, roz, oranj ÅŸi chiar alb – care îi dau un aspect decorativ deosebit. Florile sînt solitare sau dispuse cîte trei, apar înaintea frunziÅŸului ÅŸi constituie un adevărat spectacol în momentul în care restul plantelor din grădina n‑au ieÅŸit încă din repausul de iarnă.
De asemenea, fructele gutuiului japonez sînt şi ele foarte aspectuoase, însă au doar aspect decorativ, nefiind comestibile. Ele apar toamna şi atrag prin parfumul lor îmbietor. Gutuiul rezistă extremelor termice, poate fi cultivat în orice tip de sol şi se înmulţeşte prin seminţe sau prin marcotaj şi butăşire.
Varietăţile se multiplică prin butăşire în verde, cu stimulenţi, prin marcotaj şi altoire la masă, iarna, pe rădăcini, de obicei pe gutui.
Seminţele stratificate pe perioada iernii se seamănă în aprilie, în straturi. Semănatul se poate face şi după recoltarea seminţelor, toamna. Se seamănă mai rar, pentru ca puieţii să se dezvolte bine. Semănatul se face în rînduri distanţate la 30 de centimetri. Sămînţa se acoperă pînă la 1,5 cm, de preferinţă cu pămînt de litieră.
Puieţii rezultaţi din sămînţă nu sînt omogeni ca formă sau culoare a florilor. De aceea, pentru a obţine aceasta se procedează la înmulţirea lor vegetativă.
Butăşirea se aplică vara şi iarna. Vara, butaşii se plantează în răsadniţe sau sere, iar butaşii de iarnă se plantează afară, în rînduri distanţate pînă la 30 de centimetri.
Altoirea se face de obicei iarna “la masă”, cu portaltoi înrădăcinaÅ£i, dar cu rădăcini goale, în despicătura sau copulaÅ£ie. PuieÅ£ii altoiÅ£i se stratifică ÅŸi apoi se plantează în pepinieră, la sfîrÅŸitul lunii martie – începutul lui aprilie. Se altoiesc varietăţile cu flori duble, mari, roÅŸii etc, atunci cînd se urmăreÅŸte omogenitatea în formă sau culoare.
Gutuiul japonez este foarte uşor de cultivat. Se tunde cînd este în floare sau imediat după aceea. Florile se formează pe ramuri de un an sau mai vechi.
Planta este o specie rustică, cu puţini dăunători. Dacă nu este îngrijit corespunzător sau solul nu este adecvat, gutuiul poate fi atacat de purici, păduchi ţestoşi şi chiar de păduchele de San Jose, mai ales cînd în apropiere sînt plantaţii de pomi fructiferi.
Material oferit de “Green Service România”
Sursa: www.evenimentul.ro
ÂÂ