Efectele televiziunii ÅŸi computerului asupra copiilor

Micul ecran, deşi pare inofensiv, este cel mai dăunător dintre toate aparatele electrice cunoscute şi ne poate distruge iremediabil sănătatea.

Televiziunea a fost unul dintre marile succese tehnologice ale secolului trecut. Timpul a dovedit însă că privitul îndelungat la televizor prezintă 15 pericole pentru sănătate, între care opt sînt deosebit de grave, mai ales pentru copii. Mulţi părinţi îşi lasă copiii în grija televizorului şi nici nu se gîndesc că uitatul la televizor poate fi dăunător. Avînd în vedere modificările survenite în ultimii ani în comportamentul copiilor şi al tinerilor şi ne referim nu numai la manifestările violente, este important să fie cunoscută influenţa pe care televiziunea şi mesajele din mass‑media, în general, o au asupra dezvoltării abilităţilor mentale, a mentalităţilor şi a comportamentelor tinerilor noii generaţii.

Efecte asupra structurii şi funcţiilor cerebrale

Efectul hipnotic

Un element esenţial pentru înţelegerea mijloacelor de comunicare video‑audio este efectul hipnotic al acestora. Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, indiferent de emisiunea vizionată, are ca prim efect introducerea cortexului telespectatorul într‑o stare semihipnotică. Aceasta explică atracţia pe care mass‑media audio‑video o exercită asupra tuturor însă mai cu seamă asupra copiilor. Este imposibil de găsit o activitate prin care copiii să fie liniştiţi atît de repede şi aproape imobilizaţi pe o perioadă lungă de timp, aşa cum se întîmplă atunci cînd sînt aşezaţi în faţa televizorului. De altfel, acesta este şi motivul pentru care părinţii folosesc televizorul ca sedativ.

Dependenţa de televizor

Corelat cu efectul hipnotic, apare şi comportamentul de dependenţă. Psihologii au dovedit că atît televiziunea, cît şi jocurile video şi internetul au capacitatea de a genera o puternică legătură de dependenţă, privarea de aceste mijloace evazioniste producînd celor la care s‑a instalat dependenţa aceleaşi simptome ca şi în cazul substanţelor şi al comportamentelor care dau dependenţă.

ÃŽn ceea ce priveÅŸte dezvoltarea structurală a creierului, neuropsihologia descoperă că, în funcÅ£ie de timpul acordat vizionării ÅŸi a vîrstei de la care debutează aceasta, televiziunea ÅŸi calculatorul pot aduce grave prejudicii dezvoltării corticale. Vizionarea, se arată în aceste studii, inhibă dezvoltarea cortexului prefrontal, a emisferei cerebrale stîngi ÅŸi a comunicării interemisferice, realizate prin puntea corpului calos. AfecÅ£iunile produse cortexului prefrontal în urma vizionării excesive au ca rezultat apariÅ£ia sindromului ADHD (Attention Deficit with or without Hyperactivity Disorder), adică slăbirea, pînă la nivelul patologic, a unor capacităţi mentale fundamentale: concentrarea atenÅ£iei, memoria de scurtă durată, imaginaÅ£ia creativă, motivaÅ£ia de a întreprinde o acÅ£iune care cere efort. De mici, copiii, obiÅŸnuindu‑se cu astfel de experienÅ£e care îi bruschează ÅŸi le seduc atenÅ£ia, cînd sînt puÅŸi în faÅ£a realităţii (diferite activităţi zilnice) care nu ÅŸochează în nici un fel, nu‑şi mai pot concentra atenÅ£ia. “De exemplu, la ÅŸcoală ei aÅŸteaptă ca prezentarea profesorului să surprindă, avînd forma unui spectacol. AÅŸteptarea nefiindu‑le satisfăcută, atenÅ£ia este dezactivată ÅŸi încep să se gîndească la cu totul altceva. Un simptom al acestei tendinÅ£e este faptul că ei nu mai găsesc nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, totul îi plictiseÅŸte. DeÅŸi televiziunea generează o atitudine mentală pasivă, o întîrziere în procesarea informaÅ£iei, în gîndire, vizionarea TV este un factor principal în inducerea hiperactivităţii. AgitaÅ£ia extremă, incapacitatea de a sta locului, impulsivitatea excesivă sînt stări ce apar în urma vizionării repetate”, ne-a spus dna Cristina VameÅŸu, psiholog în cadrul AsociaÅ£iei de Promovare a Psihologiei “Pisttera”.

Neuropsihologii demonstrează că, proporţional cu creşterea timpului dedicat vizionării, creşte hiperactivitatea.

Incapacitatea de învăţare

Problemele de învăţare – LD (Learning disabilities), sindrom de care suferă în multe dintre statele occidentale peste 50 la sută dintre copii, sînt determinate în bună măsură de vizionarea TV ÅŸi de jocurile pe computer. “Cu o motivaÅ£ie scăzută privind învăţarea de noi cunoÅŸtinÅ£e, incapabili să se concentreze cu atenÅ£ie ÅŸi agitaÅ£i permanent din cauza unei hiperactivităţii excesive, copiii răspund tot mai greu cerinÅ£elor ÅŸcolare. ÃŽn completarea tabloului simptomatologic al deficienÅ£elor de învăţare observate la copiii de astăzi, un rol esenÅ£ial îl joacă dezechilibrele pe care vizionarea le induce în funcÅ£ionarea emisferei cerebrale stîngi, aceea care guvernează gîndirea logică ÅŸi analitică, construirea sintaxei ÅŸi discursivitatea. Prin urmare, dificultăţile în deprinderea limbii, în dezvoltarea capacităţii de citire ÅŸi în stăpînirea raÅ£ionamentului matematic sînt determinate, în principal, de lipsa dezvoltării normale a reÅ£elelor neuronale din emisfera cerebrală stîngă, sisteme a căror activitate este subminată pe parcursul vizionării”, ne-a mai spus dna Cristina VameÅŸu.

Iată cum arată tabloul simptomatologiei întîlnit la elevii care, de‑a lungul anilor, au stat prea multe ore în faţa micului ecran:

• slăbirea capacităţii de a asculta, incapacitatea de a‑şi menţine atenţia, de a înţelege şi de a‑şi aminti o lecţie prezentată oral de către profesor;

• abilitate scăzută de a reflecta într‑o formă coerentă, în vorbire şi în scris, a faptelor şi a ideilor;

• tendinţa de a comunica prin gesturi în acelaşi timp cu vorbirea sau chiar în locul cuvintelor;

• scăderea cunoştinţelor de vocabular sub nivelul clasei a patra;

• proliferarea ticurilor verbale, a cuvintelor de umplutură, cuvinte care nu spun nimic;

• inabilitatea de a distinge diferenţele dintre sunetele ce alcătuiesc cuvintele şi de a le percepe în ordinea rostirii lor, fapt care se reflectă şi în dificultatea de a pronunţa cuvinte lungi şi a le silabisi;

• înţelegerea nesigură, confuză a lecturii cu un grad crescut de dificultate;

• dificultatea de a înţelege frazele mai lungi, propoziţiile intercalate şi structurile gramaticale mai complexe;

• greutate de a trece de la limbajul colocvial la forma scrisă.

Preşcolarii de astăzi, în comparaţie cu cei de acum cîteva generaţii, întîmpină dificultăţi mari în a sta liniştiţi şi a asculta povestiri sau scurte discuţii. Problemele pe care le pot sesiza părinţii, încă de pe acum, la micii telespectatori, sînt starea de hiperactivitate, de neatenţie şi chiar de irascibilitate care‑i caracterizează. Problemele de înţelegere şi de folosire a limbii devin tot mai evidente cu cît copiii avansează de la o clasă la alta, cînd, în mod firesc, li se solicită un nivel mai ridicat al capacităţii de gîndire şi de organizare, o înţelegere a cărţilor mai dificile şi un volum sporit de scriere. La începutul ciclului gimnazial, îngrijorează tot mai mult capacitatea scăzută de concentrare, cunoştinţele reduse de vocabular, capacitatea redusă de înţelegere a lecturii şi abilitatea scăzută de a folosi limba maternă, de a exprima efectiv idei, de a se exprima corect în scris.

În liceu, dificultăţile de limbă continuă să se arate în chestiuni subtile precum: planificarea, succesiunea şi organizarea ideilor, clasificarea, diferenţierea nuanţată a conceptelor, înţelegerea raporturilor dintre cauză şi efect, raţionamentul matematic şi ştiinţific, înţelegerea relaţiilor dintre idei în timpul citirii, exprimarea directă şi cu acurateţe a ideilor, reflecţia interioară etc.

Diminuarea comunicării interemisferice realizate prin puntea corpului calos are ca urmare principală, după mai mulţi ani de vizionare excesivă, o slăbire a capacităţii de procesare rapidă a informaţiei şi, în consecinţă, a performanţelor intelectuale.

Efecte asupra mentalităţii şi compartamentelor

Televiziunea reprezintă un pericol prin activarea mecanismelor psihologice de imitaţie, prin impunerea propriilor modele în mentalul individual şi în cel colectiv. Studiile vorbesc despre un efect de cultivare, o adevărată condiţionare a unor comportamente care, de cele mai multe ori, nu sînt dintre cele mai sănătoase. În mai multe cercetări se arată că predominanţa pe micul ecran a mesajului violent şi al celui erotic, a comportamentului răzvrătit şi al celui de consumator au efecte deosebit de puternice în modelarea orizontului de conştiinţă şi comportament al tinerilor.

Violenţa naşte violenţă

Toate studiile sociologice dovedesc că violenţa de pe micul ecran naşte violenţă în lumea reală. Oamenii ajung să supraestimeze prezenţa violenţei în lumea reală. Sporeşte sentimentul fricii, al insecurităţii în faţa pericolului văzut ca iminent.

Trăind permanent sentimentul unei agresiuni potenţiale, oamenii nu numai că devin mai stresaţi, mai irascibili, dar se şi pregătesc să răspundă cu violenţă, în legitimă apărare, la un eventual atac. Prin aceasta, comportamentul violent se insinuează în imaginaţia individului care se îndreptăţeşte să‑l folosească pentru a preîntîmpina riscul. Indivizii, într‑o măsură tot mai mare, percep această violenţă ca pe o componentă legitimă şi implicită a instituţiilor sociale. Iar dacă lumea în care trăim este una violentă, violenţa devine mijloc şi necesitate.

Apare o desensibilizare a oamenilor în faţa violenţei, durerii şi suferinţei; violenţa devine, tot mai mult, un mijloc dezirabil pentru rezolvarea problemelor şi impunerea intereselor, pentru dobîndirea plăcerii sau a confortului dorit. Mai mult, tinerii devin tot mai impulsivi, mai puţin capabili să‑şi controleze impulsurile violente. De la joacă pînă la obsesie, comportamentul violent devine o constantă a comportamentului generaţiilor crescute cu televizorul.

Efectele erotismului TV

Mesajul erotic incită imaginaţia copiilor şi contribuie în mod esenţial la o maturizare precoce din punct de vedere sexual. Cercetările constată apariţia unor grave tulburări din punct de vedere psihologic şi comportamental la copiii şi tinerii care s‑au obişnuit cu consumul de materiale erotice. Aceste materiale creează dependenţă. Se formează o imagine falsă referitor la ceea ce înseamnă dragostea, la ceea ce putem aştepta de la celălalt şi, mai cu seamă, la ceea ce trebuie să dăruim noi înşine. Scade vîrsta primelor relaţii sexuale, scade dorinţa de a întemeia o familie şi de a avea copii. Pentru mulţi apare sentimentul frustrării că nu pot atinge standardele de frumuseţe şi seducţie propuse de cei de pe micul ecran. Sporeşte violenţa îndreptată împotriva femeilor. Comportamentul răzvrătit şi tiranic, atitudinea ironică şi limbajul impertinent promovate pe micul ecran formează nişte tineri egoişti şi individualişti, incapabili să se socializeze normal. Mesajul publicitar erotic multiplică dorinţele, generează stări de frustrare şi, ca urmare, se constituie într‑un factor de stres extrem de nociv pentru dezvoltarea personalităţii copiilor.

Efecte asupra sănătăţii

Se pare că privitul la televizor frînează producÅ£ia de melatonină – hormonul somnului – care reglează ritmurile biologice. Aceasta afectează ciclul somnului, sistemul imunitar ÅŸi începutul pubertăţii. Privitul la televizor este asociat insomniei la tineri ÅŸi favorizează riscul de diabet, autism, deficienÅ£e vizuale ÅŸi obezitate. Copiii care petrec mult timp la televizor/computer prezintă un risc mai mare de a deveni supraponderali; copiii care au un televizor în dormitor prezintă un risc ÅŸi mai mare. Un nivel scăzut al melatoninei ar putea fi motivul principal pentru care fetele ajung la pubertate mai devreme decît în anii ’50. El favorizează, de asemenea, riscurile de cancer. Probabilitatea de a dezvolta boala Alzheimer creÅŸte cu fiecare oră suplimentară petrecută în faÅ£a televizorului de către persoanele cu vîrste cuprinse între 20 ÅŸi 60 de ani.

Conform American Academy of Pediatrics (AAP), există o legătură între privitul excesiv la televizor ÅŸi obezitate – o problemă semnificativă în zilele noastre. Copiii sînt inactivi ÅŸi tind să mănînce snacks‑uri în timp ce privesc la televizor ÅŸi sînt bombardaÅ£i cu reclame ce‑i îndeamnă să mănînce alimente nesănătoase precum chipsuri, prăjituri, care deseori devin hrana lor preferată. Prea multe emisiuni educaÅ£ionale au indirect acelaÅŸi efect asupra sănătăţii copilului. Dacă copiii privesc multe ore diferite emisiuni, ei nu fac exerciÅ£ii, nu citesc ÅŸi nici nu sînt afară la joacă împreună cu prietenii.

Adolescentele prezintă un risc mai mare de a dezvolta tulburări legate de alimentaţie dacă urmăresc mai mult de 3 ore pe zi emisiunile TV. Se pare că anorexia se datorează vedetelor TV feminine la modă, foarte înalte şi foarte slabe, iar bulimia ar apărea şi ea indusă printr‑un mecanism mai complex.

Bulimia reprezintă un comportament patologic de ingestie alimentară exagerată: tinerele anxioase pot prezenta “crize de mîncat compulsiv”, care scad anxietatea, urmat de sentimente de ruÅŸine ÅŸi de umilinţă; aceste sentimente sînt puternic anxiogene, astfel încît persoana obsedată de căutarea plăcerii fizice este probabil fixată pe acest circuit. DependenÅ£ele apar atunci cînd funcÅ£iile creierului superior sînt anesteziate ÅŸi creierul inferior caută plăcerea cu orice cost.

Considerînd acestea, televiziunea este o sabie cu două tăişuri: face în aşa fel încît sistemul endocrin să elibereze opiaceele naturale ale corpului (endorfinele), dar şi concentrează activitatea neuronală în regiunile creierului inferior unde nu sîntem motivaţi de nimic altceva în afară de căutarea plăcerii.

Probleme oculare

S‑a crezut mult timp că miopia este produsă de activităţile care implică folosirea pentru un timp îndelungat a vederii de aproape, cum ar fi lucrul la computer sau vizionarea programelor de televiziune de la o distanţă prea mica. “Studii recente au confirmat această afirmaÅ£ie, dovedind că persoanele care vizionează emisiunile TV ÅŸi lucrează la computer pentru perioade lungi de timp au miopie în stadii mai avansate decît alte persoane”, ne-a spus dna dr. Camelia Bogdănici, medic primar oftalmolog în cadrul Spitalului “Sf.Spiridon”, din IaÅŸi.

Pentru a preveni aceste neplăceri, părinţii nu ar trebui să-şi lase copiii mai mici de 3 ani în preajma televizorului deschis! Timpul de vizionare TV la copiii cu vîrste între 3 şi 7 ani ar trebui redus sub 30 de minute, zilnic. Computerul ar trebui, de asemenea, aşezat într‑un spaţiu comun al locuinţei, astfel încît să puteţi vedea ce jocuri accesează copilul dumneavoastră sau pe ce site‑uri navighează. Încurajaţi copilul să facă mişcare în aer liber, să-şi facă prieteni de vîrsta lui, să mănînce sănătos şi, nu în ultimul rînd, să citească.

www.evenimentul.ro