Bebelusul de ieri a devenit azi un copil ce are zilnic tot mai multe si diverse experiente. Daca pana mai ieri foloseam cu succes “distragerea atentiei”, cu timpul, aceasta metoda nu mai este de ajuns. Copilul are nevoie sa fie ascultat, inteles, acceptat si ghidat, facut sa inteleaga lumea in care traieste si consecintele actelor sale, pentru a creste armonios, puternic si independent, pentru a avea incredere in fortele proprii si a face distinctia intre realitate si fictiune, pentru a-i respecta pe cei din jur.
Dar cum facem ca toate acestea sa se intample? Uneori nu e de ajuns ceea ce am invatat de la parintii nostri si de cele mai multe ori aceste invataminte trebuie adaptate la situatia actuala, la personalitatea copilului. Lupta cu noi insine pentru a ne infrange obiceiurile negative (pentru ca exemplul personal este foarte important pentru copil) si pentru a ne controla frustrarile, este de cele mai multe ori ocolita si ignorata, daca nu chiar nerecunoscuta.
Cam asta ar fi concluzia cartilor de parenting: noi, ca si parinti suntem participanti in procesul de educare a copilului, nu evaluatori si in niciun caz doar spectatori!
Inseamna ca trebuie sa ne educam odata cu copilul, trebuie sa invatam alaturi de el si in relatie cu el.