Activitate Montessori, de voie – de nevoie.
Aceasta activitate mi-a facut cu ochiul de multa vreme, insa o “pastram” pentru o alta perioada.
O discutie avuta cu R saptamana trecuta, m-a facut sa trec la fapte si scopul a fost atins 🙂
Dar sa va spun despre ce a fost vorba: R cerea ceva dulce si cum nu mancase de pranz, l-am refuzat si i-am spus ca trebuie sa manance ciorba si apoi va capata desert. “Mananc daca-mi dai tu!”, a venit raspunsul…care nu prea m-a multumit, avand in vedere ca m-am straduit, atata timp cat petrec cu el, sa nu-i mai dau eu de mancare, sa manance singurel. I-am pus, ca de obicei, castronelul cu ciorba, lingurita si servetelul pe masa, dar R nu se lasa induplecat. Atunci am zis ca e momentul sa-l atrag si am pus in scena minunata activitate Montessori:
I-am spus ca vom face ceva foarte interesant si as vrea sa ma ajute. Imediat a aderat si i-am desenta, pe o coala A3, contururile de la vesela si tacamuri
si el s-a asezat imediat la masa nerabdator sa-i dau obiectele sa le aseze la locurile lor.
A fost foarte fericit ca a stiut sa le aseze si ne-am jucat de-a restaurantul, el fiind clientul si eu chelnerul 🙂
A mancat pe nerasuflate ciorbita si i-am pregatit un suc de portocale. Bineinteles ca la final a primit si desertul 🙂
Super, ai prins momentul cel mai potrivit pentru aceasta activitate. Am impresia ca, de multe ori, copilasii il iau pe NU in brate doar pentru ca-s plictisiti, pentru diversitate 🙂 E mai interesant cand spune NU – mama incepe munca de convingere, el capata atentie, i se promit recompense 🙂 Si noi trecem, in fiecare zi, prin asta, David face la fel.
adevarul este ca au nevoie de atentie, eu simt asta, mai ales pentru ca stau cu el efectiv doar cateva ore pe zi
oricum, de cand cu aceasta activitate, pe care am facut-o saptamana trecuta, imi cere sa-i pun toate tacamurile, chiar daca el mananca doar cu lingirita sau doar cu furculita 🙂 si musai sa-i fac suc sa-i pun in pahar 🙂