Viscum album, cunoscut sub denumirea populara de vasc, este o planta semiparazita,
care se dezvolta sub forma unei tufe agatata intre crengile unor arbori. Utile terapeutic sint doar frunzele si ramurile tinere.
Bobitele de visc nu se folosesc in administrarea interna a preparatelor terapeutice, fiind toxice. Aplicata extern, o prisnita din fructe de visc in caz de degeraturi da rezultate rapide.
Frunzele si tulpinile micute, tinere, care se taie marunt pentru a fi uscate, se culeg numai de la inceputul lunii octombrie pina la mijlocul lunii decembrie si in lunile martie si aprilie. In celelalte luni, viscul n‑are putere de leac. Viscul cu cea mai mare forta curativa este considerat cel de pe conifere (brad, pin, molid) si pomi (mar, par, prun). Cel recoltat de pe salcie, plop, tei si stejar este toxic. Uscarea se face in incaperi bine aerisite. Nu se recolteaza ramuri mai groase de 0,5 cm. Proprietati si utilizari terapeutice Datorita continutului de substante minerale, acid viscic, vitamina C si E, viscul are calitati vasodilatatoare coronariene si periferice, hipotensive, cardiotonice si diuretice. Viscul a fost o planta de leac inca de pe vremea stramosilor nostri. Planta este invaluita de mister, preotii celti considerind-o sfinta, un leac universal ce putea sa inlature orice rau. Vechii medici naturisti foloseau viscul ca un mijloc excelent si cu actiune sigura in combaterea epilepsiei. In zilele noastre, fitoterapia recomanda viscul contra spasmelor cronice si a acceselor de isterie. Viscul influenteaza pozitiv functionarea intregului sistem glandular si realizeaza performante excelente in stimularea metabolismului. In acelasi timp, actiunea sa asupra pancreasului este atit de buna, incit la o cura continua de ceai de visc diabetul isi pierde cauza aparitiei. Oamenii care sufera de tulburari cronice de metabolism ar trebui sa faca o data incercarea de a bea in mod regulat, timp de cel putin o jumatate de an, ceai de visc. Daca aveti tulburari hormonale, recurgeti la visc si veti obtine un rezultat extraordinar. In acest caz, se prescriu minimum 2 cesti/zi, una bauta dimineata si una seara. Viscul este un leac exceptional contra arteriosclerozei, este foarte apreciat si recomandat in apoplexie, la care rareori s‑ar mai fi ajuns daca s‑ar fi baut inainte, in mod regulat, ceai de visc. Daca s‑a ajuns totusi la un atac de apoplexie, se beau timp de 6 saptamini, zilnic, cite 3 cesti, timp de 3 saptamini, zilnic, cite 2 cesti si timp de 2 saptamini, zilnic, cite 1 ceasca. Se bea prima ceasca inainte si dupa micul dejun, a doua ceasca inainte si dupa masa de prinz, iar a treia ceasca inainte si dupa cina, de fiecare data numai cite o jumatate. Ceaiul de visc este folosit si ca mijloc hemostatic. Tras rece pe nas opreste hemoragiile nazale. Consumat sub forma de ceai opreste hemoragiile pulmonare si intestinale. Viscul este leacul cel mai stimulant al functiunii cardiace si circulatorii. In grave tulburari circulatorii, terapeutii naturisti nu pot inceta sa tot recomande visc. Intrucit viscul are substante active care normalizeaza functionarea intregului organism, el produce inimaginabilul – adica scade tensiunea arteriala la hipertensivi si o creste la hipotensivi. Se calmeaza astfel inima agitata si se fortifica activitatea cardiaca, viscul avind efect cardiotonic. Toate fenomenele secundare legate de o tensiune arteriala anormala – cum ar fi congestia cerebrala, senzatiile de ameteala, vijiitul in urechi si tulburarile de vedere – sint indepartate. Viscul contracareaza, in acelasi timp, toate afectiunile cardiace, asa ca se poate afirma pe drept cuvint ca este de un ajutor indispensabil in toate tulburarile cardiace si circulatorii. Epoca noastra contemporana, in care se traieste intr‑un ritm rapid, care impune oamenilor cele mai mari solicitari si ii streseaza cu o criza de timp violenta, are realmente nevoie de astfel de ajutoare. Oameni cu hipertensiune arteriala, tulburari serioase ale circulatiei singelui, moleseala, tulburari cardiace, deci si cu tulburari in ritmul activitatii cardiace, vertij, lipsa de chef de munca au scapat in scurt timp de aceste suparari gratie viscului. Zilnic, 3 cesti cu ceai de visc preparat in asa‑numitul extract rece si baut incetul cu incetul vor normaliza inima si circulatia singelui, realizind astfel o putere mai mare de munca. De altfel, ar trebui efectuata macar o data pe an o cura de 6 saptamini cu ceai de visc, astfel: se beau timp de 3 saptamini cite 3 cesti/zi, timp de 2 saptamini cite 2 cesti/zi si timp de 1 saptamina cite 1 ceasca/zi. Circulatia singelui si tensiunea arteriala se refac in 6 saptamini. Pentru ca starea buna sa se mentina constant, ar fi propice ca timp de un an sa se bea in continuare, in fiecare dimineata, cite 1 ceasca cu ceai de visc. Mai ales femeile ar trebui sa apeleze la ceaiul de visc. Normalizarea circulatiei singelui aduce dupa sine o incetare a dereglarilor menstruale, mai ales a menoragiilor (a hemoragiilor menstruale puternice), precum si a metroragiilor postpartum (de dupa nastere). In cadrul indispozitiilor din timpul menopauzei, insotite de palpitatii, stari de agitatie, anxietate si insuficienta respiratorie, ceaiul de visc ar trebui administrat citiva ani la rind. Toate aceste stari neplacute dispar si femeia nu mai are senzatia ca se afla la menopauza. Sucul proaspat de visc poate inlatura sterilitatea femeii. Pentru aceasta, viscul trebuie spalat bine si presat cit este inca in stare umeda, cu ajutorul storcatorului electric. Se iau din acest suc cite 25 picaturi in putina apa, dimineata, pe stomacul gol, cu 1/2 ora inainte de micul dejun si seara, inainte de culcare.
Mod de preparare Ceaiul de visc se pregateste doar ca extract rece. Se pune peste noapte la macerat 1 lingurita cu virf de visc in 1/4 litru de apa, dimineata se incalzeste usor si se filtreaza. Daca este necesara o cantitate mai mare pe zi, atunci ceaiul ar trebui sa fie pastrat intr‑un termos clatit in prealabil cu apa fierbinte sau sa fie incalzit de fiecare data in baie de aburi.
Sursa: www.evenimentul.ro