Din bătrîni se spune că vîscul (Viscum album) aduce noroc. Este agăţat în case în noaptea Anului Nou şi păstrat verde, în camere răcoroase, pînă cînd dă căldura.
Dar, pe lîngă virtuÅ£ile sale de plantă cu noroc, mereu verde ca un simbol al biruinÅ£ei vieÅ£ii, vîscul are ÅŸi reale calităţi terapeutice. Chiar dacă este de găsit în crengile copacilor tot timpul anului, perioada optimă de recoltare a vîscului este toamna tîrziu ÅŸi iarna, pînă în februarie. ÃŽn scopuri terapeutice se folosesc, proaspete sau uscate, ramurile tinere cu frunze. BobiÅ£ele sînt toxice! ÂÂ
Vîscul bun, medicinal, cu o toxicitate mai redusă, este cel de pe pomi (măr, păr, măr pădureţ, prun, gutui), dar şi vîscul recoltat din pin şi din brad. Vîscul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, arţar, paltin şi salcîm este foarte toxic, utilizarea lui în scopuri terapeutice fiind contraindicată.
Datorită conţinutului ridicat de substanţe minerale, acid viscic, vitaminele C şi E, frunzele de vîsc au calităţi vasodilatatoare coronariene şi periferice, hipotensive, cardiotonice şi diuretice. Din cele mai vechi timpuri, vîscul a fost folosit pentru bolile de inimă şi vasculare, fiind un remediu redutabil, mai ales, în caz de hipertensiune arterială şi ischemie cardiacă. Deoarece are substanţe active care normalizează întregul sistem circulator, vîscul face să scadă valorile tensionale mari şi normalizează valorile tensionale mici. Chiar şi în cazurile de hipotensiune arterială veche, vîscul dă rezultate bune.
Vîscul este un leac bun şi pentru nervi, fiind util în tratarea epilepsiei, isteriei şi a spasmelor de tot felul. Ceaiul de vîsc reglează metabolismul. Este recomandat ca femeile să bea ceai de vîsc în caz de tulburări menstruale. Este excelent pentru dezechilibre hormonale. Sucul de vîsc, luat pe stomacul gol dimineaţa şi seara (înainte de culcare) remediază sterilitatea la femei. Conform ultimelor cercetări în domeniu, s-a constatat că vîscul stimulează extrem de puternic imunitatea.
Preparate din vîsc
În general, ceaiul de vîsc se bea timp de două luni, o dată pe an: 2 căni/zi timp de două săptămîni, 3 căni timp de 3 săptămîni, 2 căni timp de două săptămîni şi o cană timp de o săptămînă.
Pentru ca prelucrarea termică să nu deterioreze principiile active ale plantei, în fitoterapie se utilizează, mai ales, preparatele la rece: pulberea (vîsc dat prin rîşniţa de cafea), maceratul în apă sau vin şi plămădeala în rachiu. Doza maxima de pulbere este de 2 g/zi pentru un adult.
În caz de hipertensiune, cea mai eficientă metodă este să se ia o jumătate de linguriţă rasă de pulbere, dimineaţa, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă 15 minute, apoi se înghite cu puţina apă. Rezultatele tratamentului se simt după 2-3 săptămîni.
În caz de accidente vasculare, mai ales la vîrstnici, se face o cură de 2 săptămîni cu un vîrf de cuţit de pulbere de vîsc, de 3 ori/zi. Este indicat ca, în acelaşi timp, să se facă un tratament cu tinctură de Ginkgo biloba, şi să se bea, în loc de apă, ceai de rozmarin şi să se consume polen de albine.
Maceratul la rece asigură o mai bună circulaţie a sîngelui în artere. Se consuma 2 căni de macerat pe zi, luate în 3-4 reprize, pe stomacul gol. În 200 ml de apă se pune o linguriţă rasă de pulbere de vîsc. Se lasă la macerat, la temperatura camerei, timp de 8 ore, apoi se poate consuma.
ÃŽn caz de sterilitate sau impotenţă asociată cu hipertensiune, se ia vîsc plămădit în rachiu – într-un borcan de sticlă se adaugă rachiu natural de 50E aÅŸa încît să acopere planta mărunÅ£ită, se agită ÅŸi se lasă la macerat – o lingură în 100 ml de ceai din fructe de păducel, de 2 ori/zi, înainte de masă, timp de 3 luni.
Femeilor cu tulburări de menopauză li se recomandă să ia, în proporţii egale, pulbere de vîsc, talpa gîştei, creţişoara şi sunătoare: cîte o linguriţă rasă din această combinaţie de pulberi, cu puţină apă, de 3 ori/zi.