Florile de muşeţel (Matricaria chamomilla) conţin ulei eteric, glucide, acizi organici, colină, vitamine (B1, C) şi multe săruri minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier). De aceea, remediile din flori de muşeţel au proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoliente, anestezice locale şi cicatrizante.
Ele stimulează şi regenerează ţesuturile, normalizînd metabolismul pielii şi activînd epitelizarea. Influenţează benefic mucoasa gastrică, avînd acţiune antiulceroasă. Acţionează activ asupra colitelor şi a inflamaţiilor căilor urinare.
Toată lumea ştie că infuzia de muşeţel se prepară dintr-o linguriţă de flori la o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute şi apoi se strecoară. Mai puţin ştiut este şi în ce situaţii este folositoare o astfel de infuzie. Se beau 1-2 căni/zi, preferabil pe stomacul gol, în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonări, colici abdominale, stimularea funcţiei hepatice, menstre dureroase, astm bronşic. Se poate folosi şi în caz de gripă, dar se beau 2-3 căni/zi. Copiilor mici li se poate da ceai de muşeţel la orice indispoziţie, mai ales în tulburările digestive, contra crampelor şi a durerilor abdominale (colici). Dacă în loc de infuzie se face un ceai mai concentrat, cu mai multe flori, atunci acest ceai în loc să aibă un efect antispastic, el irită stomacul provocînd uneori vărsături şi chiar diaree.
Infuzia de muşeţel este printre cele mai eficiente tratamente naturale contra amigdalitei: se face infuzie dintr-o linguriţă de flori de muşeţel la 200 ml apă şi se beau cîte 2-3 căni/zi şi se face, concomitent, gargară.
Contra gastritei, se poate face macerat la rece – 2 linguri de flori măcinate se lasă într-un litru de apă să se macereze la temperatura camerei, de seara pînă dimineaÅ£a, cînd se filtrează. ÃŽntreaga cantitate de macerat se bea pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Este bine ca persoanele iritabile să adauge la acest macerat ÅŸi jumătate de linguriţă de mentă, care are efecte reconfortante ÅŸi calmante puternice.
Inhalaţiile cu aburi de la infuzia de muşeţel au efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare şi asupra sinusurilor. Pot fi folosite şi clisme cu infuzie pentru a înlătură stările iritative ale intestinului gros.
Extern, muşeţelul se administrează sub formă de comprese şi spălături în conjunctivite şi alte inflamaţii ale ochilor, în erupţii cutanate (coşuri, acnee), precum şi în spălarea rănilor. O baie săptămînală a feţei cu infuzie de muşeţel împrospătează tenul. Băile cu muşeţel au un efect calmant, cu influenţă benefică asupra întregului sistem nervos. Guturaiul şi sinuzită se ameliorează repede dacă se inhalează aburi de muşeţel.
Muşeţelul uşurează scaunul fără a avea efect laxativ şi este astfel indicat, indirect, în tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi trataţi extern cu alifie de muşeţel. Această pomadă poate fi folosită şi pentru vindecarea rănilor.
De reţinut că florile de muşeţel au efect terapeutic şi se pot utiliza doar timp de 2 ani de la recoltare, după care se aruncă.
Alte forme de preparare
• Ulei de muÅŸeÅ£el – se umple o sticlă cu gîtul larg, pînă la gît, fără a se îndesa, cu flori proaspete de muÅŸeÅ£el ÅŸi se toarnă peste ele ulei de măsline presate la rece. Uleiul trebuie să acopere florile. Sticla se lasă, bine astupată, în soare, timp de 14 zile, apoi se păstrează la frigider.
• Alifie de muÅŸeÅ£el – la 200 g grăsime de porc, care se înfierbîntă ca pentru a frige ceva, se adaugă 2 mîini de flori proaspete de muÅŸeÅ£el; vor da în clocot, ridicîndu-se spumegînd. Se amestecă, se acoperă ÅŸi se pune totul, peste noapte, într-o încăpere răcoroasă. A doua zi, se încălzeÅŸte încă o dată uÅŸor ÅŸi se stoarce printr-o bucăţică de pînză de in. Pasta este amestecată apoi uniform, după care se toarnă în borcane curate.
Leacuri din trecut
Uleiul de muÅŸeÅ£el era folosit încă din antichitate pentru frecÅ£ie contra nevralgiilor ÅŸi a reumatismului articular. ÃŽn vechile cărÅ£i despre plante medicinale se poate citi că “uleiul de muÅŸeÅ£el alungă oboseala membrelor”, iar “muÅŸeÅ£elul fiert în apă ÅŸi aplicat pe vezica bolnavă calmează durerile”.
Medicul naturist Johann Kunzle relatează despre o femeie din satul său, numită “vrăjitoarea muÅŸeÅ£elului” ÅŸi foarte căutată de bolnavi: “a ajutat 5 persoane cu auzul slab să-ÅŸi recapete auzul, prăjind o ceapă de mare (Urginea maritima) în ulei de muÅŸeÅ£el ÅŸi picurînd de mai multe ori uleiul cald în ureche”. Această “vrăjitoare” făcea să se miÅŸte iarăşi membrele paralizate, cu ajutorul fricÅ£iunilor cu ulei de muÅŸeÅ£el. Contra durerilor de ochi, punea la fiert muÅŸeÅ£el în lapte ÅŸi îl aplica sub formă de comprese calde pe ochii închiÅŸi, care se vindecau curînd.
Preotul Kunzle istoriseÅŸte ÅŸi de “un Å£esător care nu mai putea dormi decît ÅŸezînd; altfel avea senzaÅ£ia ca se sufocă. Femeia l-a privit pe om drept în ochi ÅŸi i-a spus că el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat. I-a spus apoi să-ÅŸi pregătească imediat o sticlă mare de vin, pe care să-l fiarbă cu muÅŸeÅ£el, din care să bea un pahar plin dimineaÅ£a ÅŸi unul seara. Urmarea a fost că a reuÅŸit să elimine o cantitate incredibilă de urină, mai întîi tulbure, apoi tot mai clară; în 8 zile era vindecat”.