Asteptam cu drag serbarea de Mos Craciun si speram ca R sa fie in toane bune, sa spuna rolul, pentru ca are un rol foarte frumos. L-a invatat, il spune atat de frumos cand are el chef…insa la gradinita nu prea vrea. Eh, l-o spune, nu l-o spune, important este sa aiba copilul costumatie, nu? 😀
M-am apucat de croitorit, babeste asa, ca n-am nicio treaba cu adevarata tehnica, dar am facut cateva lucruri la viata mea :).
Am terminat pantalonasii si am croit bluza, pe care am dat-o la cusut.
Deci suntem aproape gata sa va aratam minunatia de costum (stiu…lauda de sine… :)).
Azi insa am confectionat urechiusele. Ma gandisem sa-i fac o caciulita, insa nu vreau sa fie deranjat de transpiratie in timpul reprezentatiei, ca si asa emotiile isi vor face de cap.
Aveam prin casa niste coarne de ren primite acum cativa ani, cand R inca nu era. Se rupsesera coarnele, pastrasem urechile, tot pentru un astfel de scop. Pana la urma am “dezbracat” cordeluta si am imbracat-o in acelasi polar ca si costumul.
Materiale:
– o cordeluta de plastic
– plar maro, 40/ 30 cm, aproximativ
– polar portocaliu (ca asa am avut in casa), cam 10/ 10 cm
– o bucata carton gros
– ata, ac….si inspiratie.
” alt=”Materiale” />
Am imbracat cordeluta cu bentita de polar (mi-am amintit de cand faceam buretei elastici pentru par in copilarie :)). Am confectionat urechile, asa cum se vede in fotografii si le-am prins de cordeluta.
” alt=”Urechile” />
 |