Joi, 25 septembrie, la ora 18, la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38, Bucuresti), in cadrul programului Ultimii rapsozi initiat de Grigore Lese, soseste de pe malul lacului Razin, din comuna Sarichioi (jud. Tulcea), grupul Landas.
Uleana Mitri, Maria Deac, Ana Maroz, Ana Finoghen, Maria Ignat, Varanica Colareza, Evdochia Simionov, Georgeta Dolghin, Vasile Sidor, Larion Gurei, Pimon Bejenaru si Vasile Dolghin vor da glas, la ICR, cantecelor aparte ale lipovenilor nekrasoviti.
“Intr-un sat de pescari de pe malul lacului Razin, vegheat de ruinele cetatii Heraclea, am intalnit o comunitate de rusi ortodocsi de rit vechi, a carei autenticitate si putere de conservare sunt impresionante. Sarichioi. Asa se numeste satul unde, de sute de ani, urmasii neinfricatilor cazaci nekrasoviti – a ignat-cazacilor, cum ii numeau cu respect autoritatile turcesti – se incapataneaza sa-si vorbeasca limba, sa-si cante cantecele, sa-si conserve intact portul traditional din zona Donului si a Kubanului, sa pastreze cu sfintenie carti bisericesti in slavona si icoane vechi, sa se nasca, sa creasca si sa moara in credinta ortodoxa de rit vechi. Au fost numiti lipoveni si sub acest nume sunt cunoscuti atat in Rusia, cat si la noi.
In urma cu mai bine de o jumatate de secol, diacul Nichita povestea legenda intemeierii satului Sarichioi, a Satului Galben, cel mult insorit, precum il descrie numele-i turcesc: «Strabunii nostri au trait undeva in Rusia. Se ocupau cu agricultura si pescuitul, respectau autoritatile si se rugau Domnului in biserici ridicate prin truda lor. Asa au trait fericiti, cu frica lui Dumnezeu, pana cand un trimis al diavolului, pe nume Nikon, a ajuns sa fie patriarh al Bisericii Ruse si a hotarat sa distruga vechea credinta pravoslavnica. Cei care au urmat obiceiurile si credinta stramoseasca au inceput sa fie prigoniti, satele si bisericile lor arse, multi omorati in chinuri groaznice». Din povesti si legende s-au nascut cantecele din Sarichioi, care, prin stradania profesorului Vasili Vasilievici Dolghin sunt la fel de vii ca atunci cand au prins viata.” – Grigore Lese
Grupul, format in anul 1980, are un repertoriu de peste 60 de cantece vechi, specifice diverselor evenimente din viata comunitatii: de nunta, de strada, de strada, de oaste, rituale “de saptamana branzei”.
Ultimii rapsozi, program lunar al ICR, ofera publicului citadin un contact nemijlocit cu folclorul autentic – atat cel traditional romanesc, cat si cel al minoritatilor din Romania. Un scop al acestui program este constientizarea faptului ca arta traditionala, reprezentand o valoare identitara fundamentala, formeaza un patrimoniu imaterial care trebuie respectat si pastrat.
Accesul este liber, in limita locurilor disponibile.