Vaccinurile au un rol foarte important în îngrijirea copilului, deoarece îl protejează de o serie de boli infecţioase care îi pot afecta sever sănătatea. Imediat după naştere, copiii sînt protejaţi faţă de unele boli infecţioase prin anticorpii aflaţi în sînge, cu care sînt înzestraţi în viaţa intrauterină, însă cantitatea acestor anticorpi se diminuează în timp şi copilul devine vulnerabil. De aceea, acţiunea vaccinurilor este benefică şi ajută organismul să se apere împotriva bacteriilor sau virusurilor care provoacă bolile respective (rubeola, rujeola, difterie, oreion, tuse convulsivă, tuberculoză, etc.), în sensul stimulării organismului de a produce anticorpi. Odată activaţi, aceşti anticorpi rămîn în corp şi sînt gata de acţiune atunci cînd apare pericolul unei boli reale.
Prima vaccinare, cea antihepatitică (hepatita tip B), se face chiar în prima zi de viaţă. La nou‑născuţii cu greutate de peste 2.500 g, în ziua a 4‑a sau a 5‑a de la naştere se aplică şi vaccinarea BCG, de protecţie faţă de infecţia tuberculoasă. La 2 luni de viaţa, se face vaccinarea antipoliomielitică (AP), antidifterică, antitetanică, antipertusis (DTP) – pentru difterie, tetanos şi tuse convulsivă – şi antihepatitică (AH). La 4 luni se refac aceste vaccinuri, mai puţin cel antihepatitic. La 6 luni se refac toate vaccinările de la 2 luni. La un an de viaţă se refac vaccinarile de la 4 luni (adică cele de la 2 luni, minus vaccinul antihepatitic). După vîrsta de un an şi la cel puţin 30 zile de la ultima vaccinare, se va efectua vaccinarea ROR, împotriva rujeolei, parotiditei epidemice şi rubeolei. Vîrsta de 2 ani şi 6 luni este cea la care se va face revaccinarea antidifterică, antitetanică, antipertusis (DTP). După această vîrstă, copilul va fi vaccinat în campanii şcolare.
Părinţii au mai multe obligaţii: de a se prezenta cu copilul la data şi ora la care au fost invitaţi de către medicul de familie, de a informa corect medicul asupra stării de sănătate a copilului, de a prezenta carnetul de vaccinări, de a fi atenţi în ziua inoculării vaccinului şi de a se adresa urgent medicului în cazul apariţiei unor reacţii adverse. Aceste reacţii pot fi variate, de la reacţii locale (fenomene inflamatorii la locul înoculării, cu durata de 24 de ore şi care nu necesită tratament) şi reacţii generale (febră, stare generală alterată, vărsături, diaree), care cedează sub tratament, pînă la reacţii dramatice, cum ar fi şocul anafilactic, care necesită tratament de urgenţă pentru combaterea colapsului cardio‑vascular. De asemenea, unii copii pot dezvolta o reacţie alergică imediat după imunizare, sub forma unei erupţii sau urticarii ce se poate întinde pe tot corpul sau doar pe o parte. Iritabilitatea şi febra asociate vaccinurilor pot fi reduse semnificativ, administrînd copilului un supozitor cu paracetamol imediat după vaccinare, iar acest lucru se poate repeta la interval de 4 ore. În cazul în care copilul plînge fără oprire, iar temperatura depăşeşte 39°C, poate fi vorba de o reacţie adversă mai severă şi trebuie consultat medicul pediatru. De asemenea, în locul unde s‑a efectuat injecţia pot să apară un nodul sau o mică umflătură, care persistă uneori mai multe săptămîni (de cele mai multe ori dispar de la sine). În zona respectivă se aplică, de‑a lungul întregii zile, comprese reci (se poate pune un cub de gheaţă). De regulă, aceste simptome neplăcute dispar în maximum 24 de ore.
Sursa: www.evenimentul.ro