Cuvîntul post semnifică absenţa voluntară, parţială sau totală de hrană, absenţă ce are, în general, limite variabile.Postul este practicat, din cele mai vechi timpuri, atît pentru recăpătarea sănătăţii şi menţinerea tinereţii, cît şi pentru a crea practicanţilor o stare propice iluminării spirituale.Marii conducători spirituali au avut o deosebită încredere în puterea postului de a îmbunătăţi nu numai starea fizică, ci şi puterea mentală. Pitagora cerea ucenicilor săi să postească 40 de zile înainte de a fi iniţiaţi, susţinînd că minţile lor puteau fi purificate şi limpezite numai prin post, pentru a putea înţelege astfel învăţăturile legate de secretele vieţii. În oraşul Alexandria, din Egipt, considerat pe vremuri unul dintre centrele educaţionale ale lumii, ucenicii trebuiau să postească 40 zile înainte de a studia cu maestrul lor
.Postul de 40 de zile al lui Iisus reprezintă şi el un real exemplu de urmat. El închipuie ajunarea de 40 de zile a proorocului Moise, precum şi postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum patriarhii aşteptau venirea lui Mesia cu post şi rugăciune, aşa se cuvine să aştepte creştinii şi să întîmpine prin post pe Fiul lui Dumnezeu. Postul Crăciunului ţine tot 40 de zile – începe la 15 noiembrie şi se termină chiar în ziua de Crăciun, pe 25 decembrie.
În post nu se mănîncă ouă, brînză şi carne. Lunea, miercurea şi vinerea se mănîncă fără untdelemn şi fără vin. Sîmbăta şi duminica este dezlegare la peşte, untdelemn şi vin. Dacă în zilele de luni, miercuri şi vineri se prăznuieşte un sfînt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră, se poate mînca untdelemn şi bea vin. Dacă în aceste zile va fi sărbătoare însemnată în calendar cu cruce roşie, atunci este dezlegare şi la peşte. În ajunul Crăciunului se mănîncă numai seara, grîu fiert îndulcit cu miere, prune uscate, covrigi sau turte din făină.Toxinele şi alimentaţia în timpul postuluiPostul religios al Crăciunului este practicat de mii de ani şi face parte integrantă din viaţa creştinului. În tradiţia creştină, postul Crăciunului ne purifică sufleteşte şi trupeşte, ne întăreşte organismul, fiind astfel pregătiţi pentru perioada de iarnă. În timpul postului nu se consuma alimente de origine animală, alimente care determină existenţa multor toxine în organism. Un post cu o alimentaţie fără proteine de origine animală ne este necesar pentru purificare şi pentru creşterea rezistenţei organismului. Postul reprezintă o cale excelentă pentru detoxificarea organismului, ne face să ne simţim mai bine, ne întăreşte sănătatea. Desigur, nu se face o bună eliminare a toxinelor dacă nu mîncăm carne dar fumăm sau bem alcool. În timpul postului, este bine să se consume 2 l de lichide/zi, pentru o bună hidratare a celulelor corpului şi pentru că această hidratare ajută la eliminarea toxinelor.Stilul de viaţă şi alimentaţia dezechilibrată afectează tubul digestiv. De altfel, mîncarea în exces declanşează fermentaţia şi putrefacţia, iar în intestine se dezvoltă milioane de microbi, care ne afectează sănătatea. În acest caz, o detoxificare a organismului este cu atît mai mult necesară.
Majoritatea bolilor apar în urma acumulărilor de toxine în organism. Simptomele bolilor reprezintă, de fapt, lupta organismului pentru a localiza şi elimina toxinele. Organismul bolnav încearcă să sacrifice o parte a sa pentru a salva întregul. Mascarea simptomelor cu ajutorul medicaţiei nu rezolvă boala, ci doar o ascunde, cauza ei profundă nefiind înlăturată. Cauza profundă, întoxicarea căreia i s‑a blocat o cale de descărcare, nu a fost rezolvată şi ea poate da naştere oricînd, altor simptome sau unei crize.Desigur, nu trebuie să aşteptăm diverse simptome pentru a face o purificare a organismului, ci putem să o facem preventiv, pentru a ne întări sănătatea. Carnea provoacă multe afecţiuni, printre care guta, tulburări renale şi hepatice, hiperuricemie. În timpul postului ea poate fi înlocuită cu fasole uscată, linte, soia, varză, cereale germinate. Este perioada în care puteţi mînca din belşug fructe şi legume, salatele fiind extrem de valoroase.
Ceapa, usturoiul, ridichile ÅŸi prazul conÅ£in un antibiotic natural – alicina – antibiotic care nu afectează flora microbiană din stomac ÅŸi intestine, dar este capabil să distrugă germenii patogeni. Usturoiul ÅŸi ceapa fluidifică ÅŸi descongestionează sîngele. Morcovii, bogaÅ£i în betacaroten, împiedică formarea depozitelor pe pereÅ£ii arteriali, prevenind ateroscleroza. Ei reglează digestia, ajută ficatul, întăresc vederea ÅŸi fac pielea mai moale ÅŸi mai frumoasă. Å¢elina este un bun stimulator al suprarenalelor, întărind astfel sistemul imunitar. Soia, sub toate formele, este extrem de bogată în fibre ÅŸi protejează. Fibrele au un rol esenÅ£ial în regularizarea digestiei. De menÅ£ionat doar că soia trebuie consumată cu un aport de calciu ÅŸi vitamina D. Cartofii, pe lîngă vitamina C ÅŸi săruri minerale, sînt ÅŸi ei bogaÅ£i în fibre. Spanacul este un bun curăţitor al intestinelor, el fiind numit ÅŸi “mătura intestinului”. Nucile contribuie la scăderea colesterolului ÅŸi la creÅŸterea puterii de concentrare. Două mere pe zi scad colesterolul. Conopida ÅŸi broccoli neutralizează substanÅ£ele cancerigene din alimente. Lămîile, kiwi, fructele de cătină ÅŸi măceÅŸ conÅ£in multă vitamina C. Uleiul de măsline este unul dintre cei mai buni agenÅ£i naturali de prevenire ÅŸi combatere a bolilor de inimă. Este excelent pentru salate.
Terapia sufletului
Sănătatea trupului şi sănătatea sufletească sînt strîns legate între ele, acest lucru nefiind de neglijat. De aceea, este bine ca postul să fie însoţit de rugăciune, căci astfel se curăţă atît mintea cît şi sufletul, determinînd înălţarea spirituală.
Terapia sufletului înseamnă, de fapt, împăcarea cu sine şi cu ceilalţi, pentru a se putea obţine astfel starea de bine şi vindecarea completă. De multe ori, aceasta se petrece atunci cînd omul îşi găseşte refugiul în divinitate, în sacru, indiferent de credinţele sale religioase. Pentru noi, creştini fiind, mijlocul cel mai la îndemînă de a ajunge la divinitate este rugăciunea şi apelarea, de cîte ori simţim nevoia, la un părinte duhovnic. Există numeroase cazuri de vindecări miraculoase, în care puterea credinţei şi‑a spus cuvîntul. Iubirea de Dumnezeu – aceasta însemnînd a-l pune întotdeauna pe Dumnezeu pe primul loc – şi realizarea faptelor bune, ne fac să trecem din condiţia noastră de oameni limitaţi, supuşi durerii şi bolii, într‑o existenţă transfigurată, în care scopul devine chiar această iubire de Dumnezeu, ea anulînd orice durere şi boală
.Medicul francez Alexis Carrel, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie, a scris în 1944 un mic eseu despre puterea rugăciunii în procesul de vindecare, din care cităm: “Oamenii pot să‑şi ridice gîndurile către Dumnezeu, să‑şi destindă spiritul, să‑şi limpezească judecata ÅŸi să primească puterea de a îndura viaÅ£a cea grea, cu care‑i copleÅŸeÅŸte civilizaÅ£ia, în timp ce‑şi odihnesc trupurile obosite”. Dar rugăciunea acÅ£ionează asupra caracterului numai atunci cînd ea devine o deprindere, un obicei. Trebuie să ne rugăm des! Este absurd să te rogi dimineaÅ£a ÅŸi să te comporÅ£i în restul zilei ca un sălbatic sau ca un păgîn!Gînduri foarte scurte sau invocaÅ£ii mentale pot să menÅ£ină un om în prezenÅ£a lui Dumnezeu. Toată puterea lui este atunci inspirată de rugăciune. Astfel înÅ£eleasă, rugăciunea devine un mod de a trăi. Cea mai potrivită rugăciune a postului, practicată mult în mănăstiri, de către călugări, este Rugăciunea Inimii sau Rugăciunea lui Iisus: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueÅŸte-mă pe mine, păcătosul!”. Aceasta, spusă mereu în gînd, ea se contrage ÅŸi devine doar “Iisuse, milueÅŸte-mă!”, apoi devine tăcere, fiind suficient doar să ne gîndim la ea pentru a ne ajuta sau vindeca.ÃŽn perioada postului este bine să se evite situaÅ£iile conflictuale sau discuÅ£iile contradictorii ÅŸi să fie iertaÅ£i toÅ£i cei care ne-au supărat, împăcîdu‑ne cu ei. Este bine să ne cerem iertare de la cei pe care i‑am supărat. ÃŽn acest fel, eficienÅ£a postului este mult mai mare. www.monitorulsv.ro