O nouă clasă de medicamente care tratează obezitatea ar putea fi concepută în mai puţin de un deceniu, după ce s‑au făcut studii asupra unui hormon care ne împiedică să mai mîncăm atît de mult.
Oamenii care au insuficienţă de leptină (hormonul care influenţează greutatea corporală) mănîncă mai mult atunci cînd nu le este foame. Cei care suferă de această deficienţă consideră alimentele precum broccoli la fel de apetisante ca şi ciocolata care îţi lasă gura apă. Rezultatul este că mănîncă prea mult şi atunci cînd nu le este foame.
Deşi hormonul este binecunoscut pentru faptul că influenţează apetitul pentru mîncare, prin faptul că semnalează cît de multe grăsimi se află în organism, un studiu recent arată că acesta controlează şi ataşamentul emoţional faţă de alimente.
Cercetarea sugerează că ar putea fi posibilă conceperea unui medicament împotriva obezităţii care să acÅ£ioneze asupra centrului plăcerii din creier – regiuni care răspund la satisfacerea dorinÅ£elor ÅŸi emoÅ£iilor.
Leptina a fost intens studiată încă de cînd a fost descoperită, în anul 1994. Dar în urmă cu mai mulţi ani s‑a descoperit că injecţiile cu acest hormon sînt ineficiente în ceea ce priveşte tratamentele împotriva obezităţii.
Doctorul Farooqi a declarat că astfel de medicamente sînt deja studiate şi, în cazul în care se va demonstra că sînt eficiente, vor oprima semnalele creierului care reglează foamea. Medicamentele nu vor determina oamenii să renunţe la mîncare, ci să aleagă cu mai mult discernămînt.
Cu toate acestea, susţine doctorul, este prea devreme să speculăm cînd vor fi aceste medicamente disponibile, chiar dacă este foarte posibil ca aceasta să fie concepute în mai puţin de un deceniu.
Studiul pune, de asemenea, sub semnul întrebării ceea ce ÅŸi AsociaÅ£ia Medicală Britanică susÅ£ine, ÅŸi anume că oamenii supraponderali sînt pur ÅŸi simplu lacomi. “Activitatea noastră ia în considerare ÅŸi acest mod de gîndire”, a declarat doctorul. “Descoperirile noastre, conform cărora plăcerea de a mînca este dirijată din punct de vedere biologic, ar trebui să încurajeze o atitudine mai înÅ£elegătoare faţă de oameni cu probleme de greutate”.
Cunoştinţele referitoare la acţiunile leptinei au fost obţinute în urma unui studiu efectuat prin scanarea creierului a două persoane care suferă de o boală rară, moştenită, ce constă în deficienţă de leptină.
Studiul sugerează faptul că acest hormon de suprimare a apetitului acÅ£ionează pe de o parte prin diminuarea cantităţii plăcerii pe care o obÅ£inem din partea mîncării. Fără leptină, pacienÅ£ii mănîncă excesiv, se bucură de orice fel de mîncare – chiar ÅŸi de cea fără gust – ÅŸi devin extrem de obezi.
După ce li s‑a administrat leptină, senzaţia de foame li s‑a redus, au devenit mult mai selectivi în ceea ce priveşte mîncare şi au pierdut în greutate. Oamenii de ştiinţă au scanat creierele acestora înainte şi după ce li s‑a administrat leptina. Doctorul Farooqi a monitorizat activitatea creierului pacienţilor în timp ce le prezenta imagini cu mîncare în patru momente diferite: înainte şi după tratamentul cu leptină şi în fiecare dintre aceste stadii, înainte şi după masă.
Porţiunea creierului care guvernează pofta pentru mîncare, nucleul acumbens, a fost extrem de receptivă la imaginile cu alimente pe care aceştia le‑au găsit extrem de apetisante.
La oamenii normali, nucleul acumbens este declanşat de alimentele apetisante numai cînd acestora le este foame.
În cazul pacienţilor care suferă de deficienţe de leptină, acesta rămîne activ inclusiv imediat după ce au terminat de mîncat. Dar, după ce li s‑a administrat hormonul, răspunsul lor a devenit normal, astfel că nucleul acumbens a fost activat în general de mîncarea pe care o preferă şi numai atunci cînd le este foame.
Este pentru prima dată cînd oamenii de ştiinţă au descoperit legături între zonele sistemului nervos care ştiu cînd organismul este sătul şi părţi ale creierului implicate în cît de mult îţi place mîncarea.
Doctor Farooqi a declarat că mai sînt multe de descoperit în legătură cu modul în care gustul, aspectul şi mirosul alimentelor afectează apetitul, dar cercetarea sponsorizată de Wellcome Trust şi Medical Research Council ne‑au adus cu un pas mai aproape în ceea ce priveşte modificarea răspunsului creierului în combaterea obezităţii.