Sarea in bucate este un obicei alimentar stravechi, al carui inceput se pierde in negura vremurilor. Romanii isi primesc oaspetii cu paine si sare. Nu mai incape indoiala ca mancarea fara sare n-are gust.
Or, aceasta este doar o constatare a unei obisnuinte alimentare vechi de secole sau chiar de milenii si nu o necesitate vitala pentru oameni
Sarea de bucatarie sau clorura de sodiu, alaturi de alte substante conservante, de tipul glutamatului sodic, este un “aromatizant” larg utilizat de fiecare consumator de hrana traditionala. Rezultatele unor cercetari recente arata ca alte forme de sodiu, ca hipercarbonatul (praf de copt) sau glutamatul au, chiar la persoanele sensibile la sare, o influenta mica asupra presiunii sanguine. Dupa cum se vede, nu sodiul, ci clorura de sodiu este raufacatorul.
Glutamatul de sodiu, care este folosit frecvent pentru potentarea gustului, poate avea si unele efecte nocive, nu nemijlocit asupra inimii, ci asupra sanatatii in general. Glutamatul este cauza asa-zisului sindrom al restaurantelor chinezesti, care se manifesta prin eriteme de scurta durata, bufeuri, transpiratie, toropeala si dureri de cap, de care sufera 15-25 la suta dintre cei care mananca in restaurante chinezesti, unde mancarurile au continut mare de glutamat. Dar mult mai ingrijoratoare este o alta informatie referitoare la aminoacidul glutamat, care, consumat in cantitati mari, ar putea vatama creierul. Asa au aratat experientele facute pe unele animale”.
Sarea marina are in compozitie aproximativ 100 de elemente, iar sarea de bucatarie numai doua: sodiu si clor. In ultima vreme i se mai adauga iod. Clorul este o adevarata otrava! El are in sarea de bucatarie o concentrare atat de mare, incat un pahar de solutie concentrata din aceasta sare poate omori un om”.
Pe de alta parte, sarea de bucatarie este anorganica, adica nu este de provenienta vegetala sau animala si nu contine enzime: “Omul consuma plante care au enzime de origine organica. Plantele sint cele care transforma substantele anorganice din pamant in substante organice. Deci omul nu este inzestrat de natura sa consume materii anorganice. Ca urmare, noi eliminam sarea fara sa o fi schimbat in structura ei chimica. S-a constatat ca omul nu poate asimila decat urme infime de substante anorganice. Dintr-o lingurita de sare, organismul uman asimileaza numai o milionime de gram, iar restul ramane aproape in intregime sa impurifice sangele si organele. Astfel se stimuleaza starea de boala.
Sarea, odata inghitita cu alimentele, provoaca sete si este necesar sa bem apa, pentru a-i diminua toxicitatea, fiind un corp strain. Aceasta apa pe care o bem ca sa diluam sarea din organism uzeaza tesuturile, in special peretii arterelor, generand cresterea tensiunii. Solutia de sare de care vorbim se fixeaza, in parte, pe peretii celulelor care alcatuiesc tesuturile. In aceste conditii, greutatea corpului creste, pielea capata un aspect spongios si noi suntem chinuiti tot timpul de sete si de foame. Din cele 15-20 g sare pe care o ingeram, in mod obisnuit, prin alimentele consumate, rinichii nostri, in conditii normale, nu pot elimina decat 5-7 g, fapt care explica de ce cei care mananca sarat transpira anormal si suporta greu caldura.
Concluzia este ca sarea de care omul are nevoie se gaseste suficient in alimentele vegetale crude, in special in plante medicinale, fructe si legume.
Sursa: www.evenimentul.ro
One Comment