Planta medicinala foarte raspandita si cunoscuta la noi.
In traditia populara, in zi de Sanziene, fetele impleteau coronite de sunatoare, iar cine dansa in jurul focului in noaptea de Sanziene trebuia sa poarte o astfel de coronita.
In Austria taranii puneau planta intre doua felii de paine si o dadeau vitelor pentru hrana, ca animalele sa fie crutate de boli.
Ceaiul de sunatoare se foloseste in leziuni nervoase si boli nervoase de tot felul, in rani de pe urma unor lovituri . Este un leac excelent insa si in tratarea diareiei sau o bolilor hepatice.
Nevralgia trigemenului poate fi combatuta cu sunatoare, daca se beau zilnic 2-3 cesti cu ceai de sunatoare si se freaca (extern) cu ulei de sunatoare timp indelungat pe locurile afectate.
Tinctura de sunatoare are rezultate bune in boli de nervi, nevroze si astenie insotita de insomnii.
Se foloseste extern ca frectie si intern, o data pe zi 10-15 picaturi intr-o lingura cu apa.
Tulburarile de vorbire, somnul agitat, accesele de isterie, somnambulismul pot fi vindecate cu ceai de sunatoare. La fel incotinenta urinara si depresiile.
Uleiul de sunatoare ajuta pentru ingrijirea ranilor deschise, a hematoamelor, a inflamatiilor ganglionilor si a tenului aspru, dar este un produs eficace si in frectionare in cazul durerilor de spate, de lumbago, de sciatica si reumatism. Ajuta si in cazul arsurilor de soare.
Colicile sugarilor se linistesc daca burtica le e masata cu ulei de sunatoare, disponibil la plafar.