Papadia (Taraxacum officinale) este o planta medicinala deosebit de valoroasa, ocupand un loc insemnat in medicina populara. Din pacate, ea este cunoscuta gresit de cea mai mare parte a populatiei si considerata o buruiana incomoda.
Infloreste in martie-aprilie pe aproape orice suprafata cu iarba. Are doua proprietati remarcabile: ajuta in bolile biliare si in cele hepatice. Intreaga planta are efect tamaduitor: primavara, inainte de inflorire, se colecteaza frunzele, toamna radacinile, iar tulpinile se culeg in timpul infloririi. In aceste perioade, organele respective ale plantei au cea mai mare cantitate de latex si de principii active.
Orice medic specialist in bolile de ficat stie ca papadia are o influenta cit se poate de benefica asupra ficatului. Tulpinile proaspete, din care se consuma cite 5-6/zi, in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica. In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes.
Papadia este de mare ajutor si bolnavilor de diabet. Acestia ar trebui sa manince tulpini de papadie, pina la 10/zi, atit timp cit papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa. Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt obositi, ar trebui sa faca o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Aceste tulpini ajuta la cresterea poftei de mincare, imbunatatesc sucul gastric si curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu. Tijele proaspete pot dizolva fara dureri calculii biliari, stimulind activitatea hepatica si biliara.
Pe linga saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism. Datorita efectului sau depurativ, ajuta in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pina la sfirsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete.
Radacinile de papadie mincate crude, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac singele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra singeului ingrosat. Pentru prepararea ceaiului se pune peste noapte 1-2 lingurite (cu virf) de radacini intr-un litru de apa rece, se incalzeste a doua zi pina incepe sa fiarba si se filtreaza. Aceasta cantitate se bea, inghititura cu inghititura, cu o ora inainte si o ora dupa micul dejun.
Sucul din frunze de papadie
Recomandat in aceasta perioada este sucul din frunze de papadie. Se iau 2 miini de frunze proaspete, care se spala bine, se taie cit mai marunt si se pun la macerat, vreme de 3-4 ore, in 1/2 l de apa, dupa care se filtreaza. Sucul amar obtinut se consuma pe parcursul unei zile, in cure de cel putin 2 saptamini. Remediul are efect decongestionant asupra bilei si stimuleaza activitatea ficatului. Este un excelent adjuvant in tratarea hepatitei cronice (inclusiv formele evolutive), in dischinezia biliara, in tulburarile digestive si de alta natura, care insotesc disfunctii ale ficatului si ale vezicii biliare.
Cum se prepara siropul de papadie?
In fiecare primavara, un sirop din flori de papadie este binevenit. Se pun de 2 ori cite 2 miini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pina incepe sa fiarba, se lasa sa dea citeva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte. A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele miini. Sucul se amesteca intr-un kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamiie taiata felii. Mai multa lamiie acreste prea tare. Oala se pune fara capac pe masina de gatit. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe. Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poata stabili adevarata consistenta. N-are voie sa devina prea gros, caci s-ar zaharisi dupa pastrare mai indelungata, dar nici prea subtire, pentru ca atunci ar incepe sa fermenteze dupa un timp. Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe felia de piine cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.
www.evenimentul.ro
E FOATRE BUNA RETETA AM FACUTO SI EU