Chiar şi în aceste zile de sărbătoare, prin pieţe se mai găsesc comercianţi de produse apicole. Nu este o noutate că, după un chef, cînd apare senzaţia de mahmureală, pentru revenire sînt suficiente cîteva linguri de miere de albine polifloră diluată într-un ceai diuretic călduţ.
TotuÅŸi, după cum ne-a spus dl prof. Vasile AndriÅ£oiu, apiterapeut, în astfel de cazuri, remediul apicol care face minuni este polenul. Fiind un foarte bun absorbant la nivel celular, acesta nu numai că poate absorbi o mare parte din alcoolul aflat în sînge dar creează, imediat, o mare poftă de mîncare. “Polenul este îndreptăţit să ocupe un rol important, alături de argilă sau miere, în rîndul alimentelor-medicament ce acÅ£ionează prompt, în cazul excesului de băuturi alcoolice urmat de mahmureală, însănătoÅŸind organismul. Datorită excepÅ£ionalei sale bogăţii în vitamine (B1, B2, B6, C, E, D) minerale (potasiu, fosfor, calciu, sulf, sodiu) ÅŸi oligoelemente, proteine (din care jumătate sînt aminoacizi: arginină, histidină, leucină, metionină etc.), glucide, lipide, hormoni, enzime ÅŸi antibiotice naturale, toate direct asimilabile, polenul aduce organismului numeroase elemente absolut necesare momentului de după consumul de alcool. Este un excelent tonifiant al organismului, fiind recomandat celor obosiÅ£i fizic ÅŸi intelectual. AcÅ£iunea sa terapeutică mai include, pe lîngă reglarea imediată a digestiei ÅŸi proprietăţi calmante, tonicardiace (de întărire a inimii), biostimulatoare, bactericide, antivirale, de reglementare intestinală ÅŸi dezintoxicare generală”, ne-a spus dl prof. AndriÅ£oiu.
Pe lîngă efectul imediat asupra unor neplăceri digestive de moment, o cură cu polen (1-2 linguriţe pe zi, administrate înainte de micul dejun, timp de 2-6 săptămîni, de 2-3 ori pe an), tratează gastroduodenite, colite, diaree sau constipaţie cronică, anemii şi dischinezii biliare. Pentru unii dintre cei care folosesc polenul, digestia poate avea la început efecte laxative (în general discrete), pe care le vor aprecia mai ales constipaţii cronici. Ceilalţi vor micşora doza.
Unii terapeuţi recomandă doze de atac, de 30-40 g (4-6 linguriţe pe zi) consumate imediat după mesele principale, timp de 3 zile, după care se trece la doza de întreţinere, de două ori mai mică decît doza de atac. Este indicat ca polenul să fie bine mestecat înaintea înghiţirii, pentru a se amesteca în salivă, ceea ce îi sporeşte efectul terapeutic.
Polenul este contraindicat în caz de obezitate, exces de colesterol şi lipide în sînge, diabet zaharat, precum şi celor cu alergie specifică.