Boboteaza este sărbătoarea care corespunde cu a şasea zi a creaţiei biblice, a şasea zi din calendarul creştin ortodox din prima lună a anului. Boboteaza încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi cuprinde motive specifice tuturor sărbătorilor de Crăciun. La fel ca în multe zone din ţară, şi în Bucovina, în ziua de Bobotează se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri ale timpului şi belşugului în noul an, se crede că se deschide cerul şi că vorbesc animalele.
„În ajunul Bobotezei, în Bucovina se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din camera de curat se aşterne o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, sub care se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ, câte un bulgăre de sare”, spun muzeografii suceveni.
Boboteaza
Deasupra se aşează douăsprezece feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, borş de urechiuşe sau urechiuşele babei. Acesta este un borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe. Se mai pun borş de peşte, peşte prăjit, vărzări, plăcintă cu mac, sarmale umplute cu crupe. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare, iar după sfinţirea mesei, o parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă.
În majoritatea satelor, dar şi în oraşe, în ajunul Bobotezei, grupuri de fete şi băieţi umblă din casă în casă, pentru a vesti sosirea preotului „cu crucea”. Această datină este asemănătoare colindatului cu „Moş Ajunul” de la Crăciun. Copiii care umblă cu Chiraleisa (de la grecescul Kyrie Eleison – „Fie-ţi milă, Doamne!”) nu rostesc însă texte versificate, ci strigă doar „Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!”.
De Boboteaza, la sate, răsplata copiilor sunt merele, nucile, prăjiturile pe care ei le strâng în trăistuţe, petrecute peste umăr. Gazda îi primeşte în casă, îi serveşte cu bucate de post, după ce au fost stropite cu agheasmă. Tot în satele din Bucovina, pe crucea preotului, gospodina casei aşeză cel mai frumos fuior de cânepă. „Oferirea fuiorului avea mai multe semnificaţii: se credea că de firele acestuia se vor prinde toate relele, că fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele morţilor sau că Maica Domnului va face din cânepă un voloc cu care va prinde sufletele morţilor din iad pentru a le ridica în rai”, mai povestesc muzeografii.
O importanţă deosebită au actele rituale şi practicile magice de profilaxie şi purificare. La riturile creştine de sfinţire a apei (agheasmă), de umblatul preoţilor cu botezul şi de scufundarea (aruncarea) crucii în apă, au fost adăugate şi cele de alungare a spiritelor malefice.
Sursa: Evenimentul