De ce ţineau bunicile de prin toată Europa, la ferestre, muşcate frunzoase şi nu alte flori delicate? Frumuseţea şi vigoarea acestor plante par să nu fie singurele argumente. Deşi este prea puţin folosită astăzi în acest scop, muşcata a fost considerată odinioară, de către femeile de la ţară, plantă de leac foarte folositoare.
Se credea că “priÅŸniÅ£a” cu frunze de muÅŸcată opărite ajută la vindecarea fracturilor ÅŸi ceaiul din frunză de muÅŸcată este util bolnavilor de cancer. SpecialiÅŸti redutabili în fitoterapie au confirmat ulterior calităţile de “doctor” ale muÅŸcatei, chiar dacă în alte afecÅ£iuni decît cele indicate de medicina populară, ÅŸi au stabilit că, dintre sute de specii de muÅŸcată, unele, precum Pelargonium capitatum sau Pelargonium graveolens se pot folosi cu mai mult succes pentru extragerea unor esenÅ£e. SpecialiÅŸti precum francezul Jean Valnet au indicat muÅŸcata drept instrument util în combaterea paraziÅ£ilor de toate felurile. Se ÅŸtie, de altfel, că prin ferestrele cu muÅŸcate nu prea intră ţînÅ£arii ÅŸi nici viespile nu iubesc aceste plante.
Ceaiul din frunze uscate de muşcată, preparat ca infuzie cu o linguriţă de plantă la cană şi băut neîndulcit, pe stomacul gol, într-o cură de cîteva zile, a fost considerat mereu un vermifug eficient. Bunicile ştiu însă că leacul nu e deloc agreat de copii, din cauza gustului neplăcut, aşa că obişnuiesc să îl combine cu coji de portocale. Muşcatele macerate în spirt diluat se pot folosi, în amestec cu alte plante aromatice, în combaterea păduchilor de păr la copii, dar leacul era folosit în trecut şi pentru pediculoza găinilor. Din frunzele proaspete de muşcată opărite în unt sau untură se mai prepară şi astăzi, în unele sate, o alifie de uz curent folosită pentru a grăbi cicatrizarea zgîrieturilor şi abceselor. (I.T.)
Sursa: www.evenimentul.ro