Portalul cultural LiterNet (http://www.liternet.ro) are placerea sa va anunte aparitia unei noi e-carti editata de LiterNet: 200. Romulus Rusan: O discutie la Masa Tacerii (interviuri) Toate cartile aparute la editura LiterNet pot fi descarcate gratuit in format Acrobat Reader (pdf) din situl Liternet, de la adresa http://editura.liternet.ro
Cartea scriitorului Romulus Rusan readuce intr-o neÅŸtirbita realitate marturiile luate acum mai mult de un sfert de secol unor personalitati oranduite de el, simbolic, in jurul Mesei Tacerii – evocand, poate, ÅŸi peisajul gorjenesc de altadata, dintr-o vreme cand Jiul curgea prin aceste meleaguri inadins alese de BrancuÅŸi, cand priveliÅŸtea avea drept fundal lantul muntilor Valcan, peisaj astazi brutal obturat de un parapet – ÅŸi in locul caruia, jos, aflam doar albia raului secata ÅŸi plina de gunoaie…
Discutiile din 1976 iÅŸi pastreaza interesul ÅŸi intreaga lor prospetime, chiar daca fragmente din ele au mai fost candva tiparite. Sunt convorbirile lui Romulus Rusan cu doisprezece contemporani, care cu totii au avut privilegiul de a fi stat fata in fata cu BrancuÅŸi, de a-l fi ascultat, apoi de a-ÅŸi reaminti cuvinte candva rostite de el – iar, in cele din urma, performanta autoului ÅŸi a cartii este ca acestea formeaza un portret viu ÅŸi unitar (fapt de natura sa starneasca remuÅŸcari unor ‘brancuÅŸologi’ care au ratat prilejul de a culege nemijlocit ÅŸi apoi de a-ÅŸi publica amintirile lor ÅŸi ale altor cunoscuti de odinioara ai sculptorului).
‘Discutiile la Masa Tacerii’ au fost culese de la chiar ultimii supravietuitori romani care efectiv l-au cunoscut pe BrancuÅŸi – cei mai multi intr-o ‘prima auditie’.
In scurtele lor popasuri, martorii Gheorghe Nicolcioiu, Mac Constantinescu, Grigore Popa – precum ÅŸi toti ceilalti – aduc fiecare neÅŸtiute date, amintiri ÅŸi intamplari, cele mai vechi datand din vara anului 1921, cand, dupa primul razboi mondial, BrancuÅŸi a coborat dintr-o birja la Hobita ÅŸi PeÅŸtiÅŸani ca sa-ÅŸi revada rudele, tovaraÅŸii de joaca ÅŸi meleagurile.
O cimotie a sculptorului, birtaÅŸul Gheorghe Nicolcioiu, istorisea amanuntit cum sculptorul a vrut ÅŸi a fagaduit sa ridice intru pomenirea consatenilor lui cazuti in razboiul de intregire ‘un monument ÅŸi o acolada’ peste apa Bistritei, necerand nimic altceva decat sa i se aduca ‘un vagon de piatra moale’
Om de cuvant, BrancuÅŸi s-a reintors in vara anului 1922 pentru realizarea acestui tel, dar a fost dezamagit afland ca ‘onoratul comitet local de initiativa’ n-a facut nimic ÅŸi a ‘lasat-o mai moale’.
Un alt fapt, ignorat insa chiar ÅŸi de catre cei mai exhaustivi exegeti ai lui BrancuÅŸi, a fost ÅŸi se afla totuÅŸi consemnat in volumul de interviuri al lui Romulus Rusan, ÅŸi aceasta datorita sculptorului Mac Constantinescu, care se refera la neÅŸtiuta faima de care se bucura BrancuÅŸi inca de prin preajma anilor 1930 – ÅŸi nu numai in Europa sau in Statele Unite – , dar pana ÅŸi in Argentina, unde iÅŸi avea atat admiratorii, cat ÅŸi detractorii, impartiti in doua tabere: ‘brancuÅŸienii’ ÅŸi ‘non-brancuÅŸienii’!
Dupa cum nimeni nu ar fi ÅŸtiut ca serile, dupa ce terminau ziua de lucru, BrancuÅŸi il ruga pe ucenic sa-i citeasca ‘din dialogurile lui Platon in traducerea lui Åžtefan Bezdechi’.
Diversitatea relatarilor celor doisprezece interlocutori (sculptori, muzicieni, poeti, arhitecti, filosofi, pietrari şi tarani gospodari), neştiind, desigur, fiecare din ei ce anume vor fi spus ceilalti, contribuie astfel, involuntar – ca intr-un puzzle –, la alcatuirea unui portret unitar şi plin de farmec al lui Brancuşi.
Marele merit al lui Romulus Rusan este de a-i fi provocat ÅŸi tiparit, aÅŸa cum ÅŸi-au rostit confesiunile in jurul unei simbolice ‘Mese a Tacerii’.
(Barbu Brezianu)
Lectura placuta!