Suntem de cateva zile in vacanta la mare.
Aici m-am confruntat cu niste reactii foarte violente din partea lui R, parca nimic nu-i intra in voie (in prima zi,rau de tot! acum s-a mai domolit, insa nu a renuntat sa ne plesneasca daca nu facem ceea ce vrea el in acel moment)…acum zice ca vrea ceva, in secunda urmatoare nu mai vrea acel lucru…si urla de-a dreptul!
E destul de dificil sa faci fata la asa reactii si citeam acum in Ana Savin, despre rasfat in cartea “Totul s eintampla inainte de 6 ani”, cautand sa gasesc o cale de a face fata acestei etape…sau sa zic situatii, pentru ca eu cred ca este o situatie cauzata de iesirea maselelor, de oboseala, de stresul indus copilului de mediul strain in care se afla, pentru ca singurele persoane familiare suntem noi, parintii lui, pentru ca sta intr-o alta camera, intr-o alta curte…si nu “mergem acasa” dupa cateva ore…cum era obisnuit…nu a vrut nici sa se urce intr-o masina straina, voia “la tatanu in masina!!”…
Am gasit ca a-l intelege pe copil si a-i fi alaturi, e cea mai buna solutie. Daca a vrut de exemplu, sa umple el galetusa la robinet, l-am lasat sa o umple de 2-5-10 ori…si usor usor i-am distras atentia de la asta. I-am zis sa duca cu grija galetusa pana la piscinuta si sa verse apa acolo, cu mare atentie, sa nu verse apa pe drum! In scurt timp a uitat ca vrea sa umple galetusa, s-a concentrat pe echilibrarea gletusei in maini, apoi am spalat ratele de plastic in piscina…si gata! Criza a fost depasita, nu amplificata!
Sa nu credeti ca nu au fost voci in jurul nostru:”si al meu mai face asa, dar nu-i permit! mai ia cate una…”(mi se strange inima cand ma gandesc!).”E el incapatanat, dar eu sunt si mai si!!” (spunea o mamica cu un baietel cam de-o seama cu R)
LE: *Huh, stiam ca am mai citit candva…am gasit acum din nou, tot in Ana Savin, la pagina 30, ca “bataita e rezervata copiilor mai mari de 2 ani!”
Mi-e foarte greu sa accept asta!
*Tot in “Totul se intampla inainte de 6 ani” am gasit si o descriere care se potriveste manusa perioadei prin care trecem…la pagina 34
Cata dreptate ai! In deplasare siAnda sufera de tantrums. Eu am insa o limita la care, cand ajung, ma pierd. Incerc sa ma corectez si vad ca reusesc, insa si situatiile cu plansuls e agraveaza, fiind de fapt amplicicate si de diversi factori. De exemplu, azi pe la pranz am iesit in apropiere sa trimitem o geanta la Bucuresti si, la intoarcere, plangea afara din cauza caldutrii dar in casa a facut o criza cumplitta ca voia sa iasa din nou. S-a linistit tare greu.
parerea mea este ca trebuie sa lucram noi la autocontrol. numai pastrandu-ne calmul intrezarim solutia
e greu uneori, iar cei din jur nu ne sustin intotdeauna, din pacate!