Tot mai des, R ne provoaca sa ne jucam de-a ceva.
La mare rang este sa ne jucam de-a gradinita.
“Doamna educatoare, eu as vrea sa colorez ceva!” “bine, R, hai sa luam culorile si cartea…” si se pune pe colorat.

De la Zmeu

Asa imi cere diverse, tot cu “doamna educatoare……”
Apoi: “doamna educatoare, eu nu mai vreau sa colorez, pun cartea la locul ei”…

De la Zmeu

“dar noi de ce nu avem biblioraft ca la gradi? eu unde pun cartea??”…
Cand se transforma el in “doamna educatoare”, imi da tot felul de sarcini: “sa aduci maine un ou sa-l picam”, “haideti sa manacam, copii!”…
Mai are o mare placere,sa ne “faca” cafea. Si intr-o seara ne intreaba daca vrem cafea: pai nu vrem, ca e tarziu, nu mai dormim la noapte…seara nu se bea cafea…”mama, doar ne prefacem!!”

In seara asta a vrut sa ne jucam de-a parintii si copiii. El sa fie parintele. Ok, zic! Am stabilit rolurile si m-a lasat in pace, infulecand de zor dintr-un sandvis. Cand mai avea putin, a obosit sa-l mai tina in mana “da-mi tu!”. Pai nu pot eu sa-ti dau, ca sunt mica si copiii nu dau de mancare la parinti, ci invers. “Pai atunci nu mai sunt parinte, sunt copil! da-mi!!”.

Cam asa se desfasoara ostilitatile intre 3 ani si jumatate si patru ani. E atat de frumos!! Imi place sa ma joc cu el asa 🙂
A, sa va spun cum am gasit o modalitate de a-l face sa coopereze, fara sa fie nevoie sa depun prea mult efort. S-a simtit el cicalit la un moment dat si mi-a zis sa nu-i mai spun de atatea ori, ca el intelege de prima data. A-ha!! Si de atunci, cand il chem si nu vrea sa vina, cand il rog sa iasa din cada ca a stat suficient sau in alte ocazii si el se face ca ploua, ii aduc aminte ca mi-a zis ca el intelege din prima…si imediat de conformeaza. Sa vedem cat dureaza 🙂