Scriam in urma cu un an…dar n-am mai apucat sa public 🙂
Incep prin a va spune ca am un copil atomic, temperamental si foarte receptiv la prostii, intiparindu-si in minte, cu o repeziciune fantastica, toate expresiile pe care eu nici nu as fi vrut sa le auda vreodata!!! Dar cum nu poti tine copilul intr-un glob de sticla si nu poti controla la nesfarsit ceea ce-i e dat sa auda, ma bucur ca invata expresii noi, le foloseste adecvat si intr-o buna zi va sti sa le spuna doar in gand sau sa le inlocuiasca cu unele acceptate social 🙂
Felul in care se educau copiii acum 20-30 de ani nu mai este valabil in ziua de astazi si categoric nu incape vorba de pedepse corporale, ca oricum, numai despre cooperare si invatare nu am fi discutat!

Asa ca trebuie sa gasim solutii sa domolim copilul agitat ca un vulcan si sa-i explicam interdictiile in asa fel incat sa inteleaga si sa le respecte. Oare se poate? Imi fac curaj cu faptul ca lucrul bun se plamadeste cu efort!
Ma incapatanez sa-i explic de ce nu e bine ce nu e bine, chiar daca el ma plezneste. Ii spun ca ma doare, ca nici asta nu e bine…si el se supara si ma goneste, cautand sa ramana singur in camera. Dupa un timp vine dupa mine si-si cere scuze ca m-a lovit, ca mi-a vorbit urat si-mi spune ca nu va mai face. Se pare insa ca are memoria scurta sau avalansa de emotii il copleseste si inca nu stie sa-i faca fata, dar usor – usor, va invata.
Ca sa il ajut sa-si exprime trairile si altfel decat prin violenta, sa scapam odata de acest comportament, atunci cand se supara il intreb cat e de suparat si el imi arata ca este suparat de nivel 5, adica cat toate degetele de la mana, maxim ar fi pentru el :), ca el mereu se supara maxim 🙂 si atunci il pun sa numere degetele si il pun sa numere si degetele de la mana cealalta, apoi comparam palmele si vedem a cui e mai mare, a cui suparare e mai mare…
E doar o modalitate de a-i recunoaste sentimentele, trairile (supararea) si de a-l ajuta sa si le exprime intr-un mod care nu-i dauneaza nici lui, nici celor din jur. Sfarsim prin a rade si a ne juca jocul cu numaratul de muulte ori 🙂
P.S.
Atunci cand copilul este furios, nu trebuie sa uit cateva lucruri:
– este dreptul lui sa se infurie
– ii arat ca il inteleg, povestind despre faptele petrecute, nu doar spunandu-i “te inteleg”
– gasim impreuna o modalitate de a-si exprima furia, fara a-si face rau lui si celor din jur, de exemplu, printr-un joc, sau printr-o activitate