Nu am apucat sa scriu despre R la 2 ani, desi mi-am propus de atatea ori.
Totusi, bine am facut, pentru ca pe masura ce creste, imi dau seama ca Ana Savin avea dreptate. Varstele impare sunt de razvratire, de crize, iar varstele pare sunt de acalmie, minunate! Cel putin asta observ la R.
Ne intelegem mai bine, accepta explicatiile si chiar le cauta, pentru ca apoi sa le “rumege” si sa le tina minte, desi exista si multe momente de contraziceri. In astfel de situatii, trebuie sa caut niste argumente mai puternice. De exemplu: “nu umbla la aragaz, ca te poti arde!” – “nu ma ard!”; “toti copiii dorm la ora asta”- “toti copiii nu dorm la ora asta!!”…imi dau seama ca-i spun clisee…
Accepta de expemplu explicatii de genul: “sa nu atingi masa, nu este a noastra” – “nu ating, mamana, decat ma uit!”, “sa nu pui mana pe wc, are microbi!”- “nu ating, decat ma uit!!”
Mici crize mai apar cand el vrea ceva si acel lucru ne cam incomodeaza pe noi in acel moment sau i-ar putea face rau, dar le rezolvam cu o mica intrecere, care nu reprezinta decat distragerea atentiei: de ex, cand venim acasa, el nu vrea sa se dea jos din masina, vrea la volan…atunci ii spun ca eu ajung prima in casa sa ma spal pe maini…”Lavan pimuuuu!!!”…deci alege sa intre in casa, dar sta intai sa se gandeasca daca e bine sa ramana in masina sau sa mearga cu noi.
Am mai observat ca orice truc se invecheste, isi pierde din putere pe masura ce este folosit sau pe masura ce creste copilul, dar gasim noi altceva, la momentul potrivit!
Jocul preferat ramane “V-ati ascunselea”…s-ar juca la infinit! Si se distreaza copios, rade, ii cauta pe ceilalti: “unde e tatanu asta??”, ma intreaba pe mine si-l cauta prin casa, dar se pitula si el cand ii vine randul si intreaba din ascunzatoare: “unde e Lavan asta????”. Eu sunt mai mult spectatoare la jocul lor, dar ma bucura enorm sa-l vad asa fericit!
Ii place mult muzica. Daca e vreo emisiune muzicala sau da pe un post de muzica, ori ramane nemiscat si asculta, ori danseaza si repeta si el dupa interpret, de obicei, finalul versurilor. Dar canta oricum toata ziua, pe limba lui…desi vorbeste foarte bine, atunci cand canta invernteaza rime, neintelese de noi. Canta si danseaza…seara, inainte de culcare, in pat…avandu-ne pe noi spectatori care-l adora…cel mai bun public!
Ii spun povesti. Preferate (pentru ca doar pe acestea i le-am spus :D) sunt “Capra cu trei iezi” si “Punguta cu doi bani”. Povestile sunt interactive. Eu spun ceva si-l las si pe el sa spuna. Ii povesteam Pungura cu doi bani: “si baba arunca cocosul in cuptor. Atunci, cocosul…” – “stinge focul…de la buton!!”, veni raspunsul.
Aseara, ii spune mamaie: “du-te si cheama-l pe tacto’ mare!” -“pe tacto’mic”, ranji zgatia de 2 anisori.
Desi e asa mic, are deja plajuri pentru cand va fi mare: “cand ma fac mare, beau vin!”, “cand ma fac mare, umblu cu cutitul, acuma nu pot, ca sunt mic!”, “cand ma fac mare, mananc ardei iute! acum nu pot sa mananc, ca ustura!”, “cand ma fac io mare, conduc masina si manana sta in dreapta!”, “cand ma fac mare, merg singur pe strada…acum nu pot, ca ma calca masinile!”
In concluzie, cand se va face mare, va face tot ce nu poate face acum!
Ii place foarte mult sa se plimbe cu masina si daca s-ar putea sa stea el la volan. E un mare vis al lui, care nu s-a intamplat decat de cateva ori, cand masina stationa, in curte. Accepta insa sa stea in spate, pe scaunelul lui, dar ne spune de fiecare data ca el va sta la volan cand se va face mare. De acolo, comenteaza: “baga viteza, tatanule! te-ai speriat, mamana??? tatanule, pe ce ai apasat?? dati-va la o parte, trece tatanu cu masinaaaa!” :))
Acum aproximativ o luna m-a intrebat prima data: “de ce?”. E foarte curios si toata ziua pune intrebari. Daca nu-i raspund, ma intreaba daca il aud…
Gaseste o explicatie pentru orice…la nivelul lui de intelegere a lucrurilor, fireste, dar pentru asta este simpatic: “noi mergem sa udam florile din casa, ca afara nu avem flori…s-au terminat…trebuie sa mergem sa mai cumparam niste flori sa le punem afara!” si asta trebuie sa facem pentru toate care se termina…sa mergem la magazin sa mai cumparam.
Este pasionat acum de cartonase cu diverse imagini. Descrie imaginile din carti, chiar daca nu le-a mai vazut pana atunci. Se joaca frumos si singur, dar cel mai mult ii place sa mearga pe la toti prin casa sa ne arate ce are el acolo.
In fiecare zi ne surprinde si ne lumineaza viata cu felul lui de a vedea lumea, cu intrebarile pe care ni le pune, cu modul in care-si exprima afectiunea fata de noi, cu felul in care rade si se rusineaza, cu felul in care merge si danseaza, cu cantecele lui inventate si cu nazbatiile lui.