Momente de așteptare

Stătea cu picioarele pe masă în fotoliul moale din piele așteptând elicopterul care urma să-l ducă la aeroport. Călătoriile astea o să mă omoare într-o zi, se gândi în scurtul moment de așteptare, privind pe geam de la etajul 152. Îi fusese frică să zboare cu avionul. Îi fusese frică de elicopter. La naiba, și cu liftul să urce și să coboare atâtea etaje era o adevărată aventură. Dar, hotărâse că trebuia să mențină imaginea firmei ocupând birourile situate la cea mai mare înălțime într-o clădire-simbol, Burj Khalifa. Hotărâse că, pentru el, nimic nu era imposibil. Și se ținea de asta.

Deși nu mai era de mult timp cea mai înaltă clădire din lume, nici măcar cea mai înaltă din Dubai, Burj Khalifa rămânea un simbol al opulenței, al luxului. Era sediul maxim pentru o companie IT care cucerise lumea în doar trei ani de la lansare. Compania software pe care o fondase începuse cu cinci angajați. Prietenul său cel mai bun avusese banii să deschidă firma, dar nu s-ar fi descurcat niciodată fără designeri și, trebuia să recunoască, nu ar fi reușit fără Paul, cel care gândise prima oară personajele.

Ping și Pong erau inima și sufletul imperiului său financiar care în ultimul an încasase 12 miliarde de dolari. Cine ar fi crezut că de la un joc video pentru Android poți ajunge să vinzi haine, mâncare, deodorante, sucuri. Deschiseseră deja primul parc tematic Ping și Pong în Dubai, marii jucători din electrocasnice se băteau efectiv să lanseze telefoane și tablete personalizate cu Ping și Pong, televizoare, mașini de spălat. Era simplu, personajele făceau vânzări.

Acum 15 ani nici nu știam ce-i aia software, se gândi în scurtul moment de așteptare dintre călătoria spre Taipei, negocierile intense care urmau să aibă loc și pregătirea strategiei pentru Japonia, singura piață pe care nu reușiseră să detroneze Hello Kitty (aah! și să nu-și amintească de Finlanda, Angry Birs îi stăteau în gât).

Descoperise cursurile de programare de la Palatul Copiilor din întâmplare. Nu provenea dintr-o familie cu bani și tot ce învățase prinsese din zbor. Spre informatică nu-l îndrumaseră profesorii la școală sau părinții. Odată, cineva îl găsise cu fața lipită de vitrina unui magazin, privind la laptopuri. Nu primise niciodată nimic de-a gata.

– Îți plac calculatoarele? Vrei să vezi cu ce se mănâncă?
– Cum aș putea face asta… noi… vocea îi tremura … Mama și tata nu au bani.
– La Palatul Copiilor nu ai nevoie de bani, cursurile sunt gratuite. Și dacă înveți ce să faci cu computerul, restul va veni de la sine.

Elicopterul era gata, trebuia să urce spre heliport. În timp ce pășea, treaptă după treaptă, își permise iar un moment de relaxare. Ironia sorții, devenise miliardar pentru că cineva l-a invitat la cursuri gratuite. Pentru că prinsese programarea din zbor. Pentru că la 13 ani câștigase un concurs de programare și primise un premiu. La 13 ani, într-un moment de inspirație, câștigase un concurs la care participau și copii mai mari, obținând pe lângă diplomă un laptop. Un Asus Seria K, un laptop care face tehnologia de ultimă generație și design-ul special accesibile tuturor consumatorilor.

Cât iubise laptopul ăla! Nu era vreun sistem de gaming sau vreun ultrabook nemaipomenit de subțire, în schimb era un laptop echilibrat care îl ajutase în atâtea rânduri. Cam asta era Seria K de la Asus: o îmbinare între aspectul exterior și tehnologia de ultimă generație. Includea tehnologia IceCool, fiind astfel primul laptop care îi permitea să lucreze pe tastatură fără să frigă sau să-i transpire palmele. Întotdeauna palm-rest-ul era rece. Tastatura de tip Chiclet era ergonomică și nu se prăfuia niciodată.

La capitolul performanță, fusese de asemenea un sistem avansat, procesoarele Intel Core îi dădeau putere, plca video Nvidia Geforce susținea perfect partea de grafică și multimedia, memoria RAM asigura funcționarea rapidă a aplicațiilor. Fiecare laptop din seria K prezenta propriile avantaje care se potriveau diverselor tipuri de utilizatori. Existau și configurații mai ieftine, dar și mai scumpe. Avusese noroc să primească atunci unul dintre modelele care integrau HDD de 1TB. Da, pe vremea aia era printre primele laptopuri care ofereau atât de multă capacitate de stocare.

Îl ajutase enorm în muncă faptul că Asus introdusese sistemul de pornire rapidă. Datorită Super Hybrid Engine II laptopul știa să repornească din modul așteptare în doar 2 secunde, chiar și după o perioadă de așteptare de până la 2 săptămâni. În plus, Asus Super Hybrid Engine II securizează și salvează datele în mod automat, atunci când nivelul de încărcare al bateriei scade sub valoarea de 5%.

Zborul cu elicopterul de la heliportul situat la marginea Burj Park pînă la aeroportul din Dubai dura mai puțin de 20 de minute, chiar dacă de banii ăștia și-ar fi luat o Dacie Logan la generația a zecea, după re-lansarea din 2020, fabricată în Bulgaria, cu toate opționalele incluse.

Urma să zboare cu Emirates, așa că fu acompaniat direct la salonul de lux al liniei aeriente, conform cardului negru-auriu pe care îl arătă hostess-elor de la aeroport. Pentru că aici nu erau stewardesse, ci angajaseră pentru clienții business cele mai scumpe hostesse. Se întreba dacă cea blondă era româncă, dar nu deschise discuția. Prefera să fie low-profile, atât timp cât avea momentele sale.

Mai avea de așteptat fix 24 de minute și 30 de secunde după cum arăta ecranul Jaeger-LeCoutre Gyrotourbillon 1. Se lăsă pe spate pe canapea.

Avusese noroc. Intrase la școală la 8 ani pentru că nu știuse să scrie și să citească la 7. Stătea la coadă la Plafar, așteptând ca oamenii să-și cumpere ceaiuri și prafuri.

– Știi să scrii? Îți dau o revistă să faci o integramă … îi spusese vânzătoarea văzându-l cât era de de amărât.

Ridicase din umeri, nu știa. Era pe 15 februarie și atunci farmacista l-a învățat litera A. Timp de un an de zile venise zilnic la acel Plafar. Ce repede a trecut timpul, se gândi…

Uneori e bine să-ți amintești.

(!) Articol de ficțiune care face parte din concursul de blogging Blogwars.