In traditia noastra se spune ca in ziua de 26 octombrie, de Sfantul Dumitru (Samedru), se sfarseste vara pastorilor, inceputa la 23 aprilie, de Sfantul Gheorghe (Sangeorz). Ce semnificatie au, din aceasta perspectiva, cele doua sarbatori crestine? Asa cum spunea Cosmin Manolache in volumul Sarbatori romanesti, anul seamana cu o casa care are doua usi: una sta descuiata o jumatate de an si este pazita de Sf. Gheorghe, iar pe cealalta o deschide Sf. Dumitru, cand ii vine ziua.
De ce au fost alesi cei doi sfinti? Pentru ca destinele lor se aseamana. Mare general in armata romana si mai ales un spirit crestin cu totul aparte, Dimitrie s-a aratat la fel de curajos si a infruntat moartea muceniceasca asa cum o facuse, la Roma, Sf. Gheorghe.
Atenti la ciclurile naturii si ale vietii lor, taranii au impartit anul oierilor dupa praznicele celor doi sfinti. Acum, toamna, ciobanii coboara de la munte pentru a lasa oile in gospodariile stapanilor lor. Toata lumea se pregateste pentru iarna.
Asa cum s-a inteles cu Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru trebuie sa desfrunzeasca padurea si sa-i adune pe toti la sarbatoarea recoltei, la focul lui Samedru, cand se fac focuri mari sau se dau la vale roti cu foc. In sate rasuna chemarea Hai la focul lui Samedru, caci iarna este deja descuiata si, de acum, vremea se strica.
Ciobanii arunca un topor intre oi sa afle cum va fi vremea: rea, daca langa topor se aseaza o oaie neagra, buna, daca oaia este alba. In ziua de 26 octombrie, mai ales in satele din Oltenia si din Muntenia, se aprind focuri rituale, iar femeile daruiesc copiilor covrigi, mere, nuci sau fructe uscate. Seara, barbatii scot taciuni din vatra si ii arunca in livezi pentru ca anul urmator sa aduca o recolta bogata de fructe.
Sursa: www.monitorulsv.roÂÂ