Atunci când rostim cuvântul tandreÅ£e ne gândim la mângâieri, dezmierdări ÅŸi fel de fel de cuvinte dulci. ÃŽntr-un cuvânt, de sentimente care vin din adâncul inimii. Realitatea însă este un pic diferită. După cum informează Tgcom.it, dragostea este rezultatul unei serii de reacÅ£ii chimice, de stimuli ÅŸi răspunsuri dictate de hormoni ÅŸi neurotransmiţători. Altfel spus, dragostea este legată mai degrabă de creier, decât de inimă. ÃŽn opinia specialiÅŸtilor, mângâierile, de exemplu, măresc concentraÅ£ia anumitor molecule, printre care opioizii naturali produÅŸi de creier. Normele ÅŸi ritmul vieÅ£ii sociale sunt, în schimb, reglate de ocitocină, un hormon care atenuează temerile ÅŸi panica în faÅ£a unei posibile despărÅ£iri ÅŸi pare a fi capabilă să orienteze preferinÅ£ele din viaÅ£a personală. Ceea ce este însă cu adevărat extraordinar este că această moleculă împreună cu acÅ£iunea altor hormoni, printre care opioizii endogeni ÅŸi vasopresina, constituie un fel de gramatică universală a vieÅ£ii sociale ÅŸi a relaÅ£iilor între indivizi. Ocitocina este un hormon important, care intervine în multe momente esenÅ£iale ale vieÅ£ii unei femei. Acest hormon este cel care induce contracÅ£iile uterului în timpul naÅŸterii, provoacă emisia de lapte din glanda mamară ÅŸi creÅŸte cu stimularea vaginală. ÃŽn schimb, teama este un alt instinct primar ÅŸi foarte important pentru specia umană. Prin faptul că are ca rezultat mărirea frecvenÅ£ei cardiace ÅŸi a cantităţii de oxigen inspirate, pune la dispoziÅ£ia corpului o mai mare cantitate de energie, pregătindu-l pentru cele două reacÅ£ii fundamentale în situaÅ£iile de pericol: lupta sau fuga. Toate acestea, i-au făcut pe cercetători să concluzioneze că dragostea ÅŸi tandreÅ£ea se pot dezvolta doar dacă teama este sub control sau dacă acesteia i se răspunde într-o manieră raÅ£ională. ÃŽn fapt, ne putem lăsa duÅŸi “de val”, doar atunci când amigdala, adică acea regiune cerebrală care controlează teama, impulsivitatea ÅŸi agresivitatea este în stare de liniÅŸte.