Spectacol controversat

· Mătuşa Sahara e cheia tuturor jocurilor politice, atât la noi, cât şi peste hotare

În cadrul primelor manifestări dedicate Zilelor Sucevei, sucevenii au avut parte de o piesă de teatru – cabaret politic, jucată în premieră în provincie.
Povestea apariţiei acestei piesei e la fel de interesantă ca şi spectacolul în sine.
După cum a mărturisit regizorul Dan Tudor, „O mătuşă pierdută” s-a născut atunci când, împreună cu grupul Vouă, dorea să facă o adaptare modernă a piesei „O scrisoare pierdută” –de Ion Luca Caragiale.
Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci privirea să-i cadă pe un titlu de ziar, referitor la scandalul mătuşii Tamara, de unde i-a venit şi ideea de a pune în scenă o analiză
a vieţii politice româneşti, suprapusă peste mediul politic din scrierile lui Caragiale.
Rezultatul: un spectacol spumos, plin de ironie, un pamflet agasant pentru cei implicaţi în viaţa politică şi care se simt vizaţi, pe alocuri, de ceea ce se petrece pe scenă.
În prim-planul piesei se află un important membru al Guvernului, Marian Mătase (Cristian Creţu) şi soţia sa, Sana (Monica Davidescu), care, la îndemnul unui securist ce pare a servi mai mulţi stăpâni, dar şi propriile interese, caută o mătuşă pe numele căreia să îşi treacă o parte din avere, pentru a nu bate la ochi în cazul unor verificări amănunţite.
Securistul, băiatul bun la toate, le oferă şi soluţia – propria sa mătuşă, care pe parcursul spectacolului se dovedeşte a fi extrem de cunoscută. Cum care mătuşă? Mătuşa Sahara!
Surdă ca o buturugă şi la fel de ţeapănă, mătuşa Sahara pare a fi salvarea lui Mătase, care îşi trece o bună parte din avere pe numele ei.
Deja se ÅŸi vede descotorosit de ameninţările contracandidatului său, Siberian Bănescu (Adrian Fetecău), a cărui simplă pomenire îi provoca aceeaÅŸi reacÅ£ie ca ÅŸi când ar fi auzit de Dracu: Ptiu…
Mai mult, consideră că îl are la mână pe acesta, cu un subiect de scandal, că în fabrica de îngheţată pe băţ a acestuia, beţele sunt făcute din catargele flotei dispărute.
Scenele din “O scrisoare pierdută”, cu discursurile demagogice, fără nici un sens, sunt aceleaÅŸi ÅŸi la tribunele din zilele noastre, când acelaÅŸi faimos cetăţean turmentat intră furtunos în scenă întrebând: „Dai o bere? Hai că te votez”. Continuarea e la fel de elocventă: „Şi eu sunt cinstit, dar pe mine cine mă cinsteÅŸte?”, urmată de îndemnul patriotic – “FaceÅ£i cinste! FaceÅ£i cinste!”.
Piesa e populată de fel de fel de personaje, cu nume predestinate: Şpaguride – „care ştim cu toţii cu ce se ocupă”, Gogoris Cancanache – reprezentantul Uniunii Europene, trimis să pună lucrurile la punct în ţară şi Morco Velo, traducătorul acestuia, cu puternic accent maghiar, care nu scapă ocaziile de a întoarce vorbele în favoarea sa – „Mătuşa are virusul corespondenţei aviare, care se transmite de la politicieni la oameni, în afară de judeţele Harghita şi Covasna”.
Eminenţa cenuşie a întregii piese este Ion Spiliescu, de care toţi ascultă fără crâcnire.
Jale mare îi cuprinde pe toţi atunci când mătuşa Sahara dispare, temporar, pentru că ea apare ca din senin, mai tânără, mai vioaie, viguroasă şi poruncitoare, arătându-se a fi mătuşa tuturor.
Nu doar o mătuşă naţională, ci internaţională, fiind mătuşă atât politicienilor români, cât şi celor din UE, care au câte ceva de ascuns.
“Eu nu sunt numai MătuÅŸa voastră…, ci ÅŸi MătuÅŸa urmaÅŸilor voÅŸtri… ÅŸi a urmaÅŸilor urmaÅŸilor voÅŸtri, în veacul vecilor!”, rosteÅŸte ea verdictul final, ce indică clar cum se vor desfăşura lucrurile ÅŸi în viitor.
Finalul piesei e aproape apoteotic, cu toate personajele implicate în piesă târându-se în patru labe, grohăind mulţumiţi pe când adună banii de pe jos, dar care încremenesc la auzul imnului naţional. Atunci apare un copil, care ia totul ca pe o joacă şi aruncă banii din mâinile lor, readucând lucrurile la normal.
Membrii formaţiei Vouă au declarat că piesa lor a deranjat şi deranjează încă, motiv pentru care au întâmpinat greutăţi la punerea ei în scenă, dar că aprecierea de care s-a bucurat la Suceava le-a dat motive să continue şi să depăşească obstacolele.

Cosmin ROMEGA
cosmin@monitorulsv.ro
www.monitorulsv.ro